Dor de un An’ Nou fericit…
Au mai rămas 4 zile până când noul an va “izghi” cu piciorul uşile caselor noastre, iar eu încă nu ştiu cum şi unde o să mă găsească această clipă… Ca aproape în fiecare an, probabil că mă voi decide în ultima sau penultima zi 
.
Între timp, tot mai des mă prind la gândul că analizez anul care aproape că a trecut… 2009 a adus puţine schimbări în viaţa mea, dar esenţiale…
Am ajuns, din nou, să trăiesc singură, lucru foarte important pentru mine, zona spaţiului meu intim fiind destul de mare, ceea ce mă face să mă sufoc împărţind garsoniera mea micuţă cu încă o persoană.
Mi-am schimbat locul de muncă şi, în pofida unor evenimente din ultimul timp, legate de acest aspect, am senzaţia că totuşi e locul unde mă voi reţine o habă de vreme şi sper că vor începe să-mi crească un pic penele…
Am întâlnit şi cunoscut mulţi oameni, unii dintre ei mi-au devenit foarte dragi într-un timp destul de scurt… Alţii m-au întristat şi m-au făcut mai puternică… Alţii şi-au trecut numele în agendă şi atât… Un “cineva” şi-a scris însă numele cu caps lock şi bold în viaţa mea, ceea ce face şi mai semnificativ anul care a trecut…
Regrete?….
Îmi pare rău că anul acesta Moş Nicolae a uitat de mine… Pentru prima dată…
Îmi pare rău că 2009 m-a despărţit de unii oameni… colegi de facultate… foşti colegi de lucru… prieteni… Sunt oameni pe care îi văd din ce în ce mai rar… unii nu mai sunt în ţară… alţii sunt, dar, ca şi mine, au din ce în ce mai puţin timp pentru prieteni… Unele relaţii au avut de suferit… Mă dor cele care s-au rupt din vina mea… Păcat…
Îmi mai pare rău că anul 2009 va purta pe umerii săi greutatea unui aprilie mult prea trist pentru o ţărişoară atât de mică şi atât de … caldă, până la urmă…
Îmi pare rău că 2009 l-a luat cu el pe cel care ne-a iubit mamele şi nu se temea de moarte… am plâns şi o să mai plâng… a doua oară în viaţă am plâns pentru un suflet pe care nu l-am cunoscut niciodată. Prima dată am plâns la moartea bunicului meu, pe care l-am văzut o singură dată în viaţă şi atunci în sicriu….
***********
E duminică seara… Afară ninge măşcat… E pentru prima dată în viaţa mea când nu am brăduţ împodobit în casă… Oftez… Mi-e dor de o zăpadă ca în copilăria mea de la Cuhureşti… Mi-e dor de cadourile de sub brad şi dulciurile de sub pernă, nu de dolarii trimişi de tăticu prin transfer din care să-mi cumpăr singură cadou… Mi-e dor să fiu trezită de vocea blajină a mămicăi: “Nikuţa, bună dimineaţa…! Hai trezeşte-te, nu-i frumos să întârzii, locuind chiar în nasul şcolii”….
***********
Alarma e programată la 5.45… Mai vreau un ceai, un pic mai mult timp şi mai mulţi oameni buni… 2010, crezi că poţi să faci asta pentru mine?……
Sursa
2009-12-27 21:55:54