Păcătosule, păcătosule neconvertit, te previn că tu nu vei putea niciodată să-ţi cauzezi naşterea din nou, şi deşi naşterea din nou este absolut necesară, este imposibil să o cauzezi tu, dacă nu o face Duhul lui Dumnezeu.
Există o separare lată cât veşnicia între tine şi omul născut din nou. Duhul lui Dumnezeu trebuie să te înnoiască, trebuie să fii născut din nou.
Aceeaşi putere care L-a înviat pe Hristos din morţi trebuie să ne ridice şi pe noi din morţi.
Exact aceeaşi omnipotenţă, fără de care n-ar fi luat în fiinţă îngerii sau viermii, trebuie să iasă din nou din locaşul ei tainic, şi făcându-ne făpturi noi în Isus Hristos, Domnul nostru, să facă o lucrare tot aşa de mare cum a făcut la prima creaţie.
Biserica creştină însăşi încearcă permanent să uite aceasta, dar, ori de câte ori se atrage atenţia în mod expres asupra aacestei vechi doctrine a naşterii din nou, Dumnezeu este bucuros să Îşi binecuvânteze biserica cu o trezirie spirituală.
Iain Murray, Spurgeon cel uitat, p. 90
