Cine să ne predice?

Mai bine să nu mă fi născut decât să le predic acestor oameni cu nepăsare sau să ascund vreunul din adevărurile Stăpânului meu.

Mai bine să fi fost un diavol decât să predic jucându-mă cu uşurinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu şi să lucrez astfel la ruinarea sufletelor oamenilor.

Culmea ambiţiei mele este să fiu curat de sângele tuturor oamenilor. Să pot să spun când mor ca şi George Fox: Sunt curat, sunt curat, aceasta ar fi aproape tot ce îmi doresc.

Dac-ar exista o singură rugăciune pe care să o pot rosti înainte de a muri, ar trebui să fie: Doamne, trimite-Ţi oamenii bisericii plini cu Duhul şi cu foc.

Dă fiecarei confesiuni asfel de oameni şi progresul ei va fi mare; nu le da astfel de oameni, trimite-le domni de la colegiu, foarte rafinaţi şi cu o învăţăură profundă dar cu puţin foc şi puţin harm, câini surzi care nu pot să latre şi îndată acea confesiune va merge spre declin.

Un predicator ar trebui să ştie că are cu adevărat Duhul Sfânt şi că, atunci când vorbeşte, există o putere asupra lui care îl face să poată vorbi aşa cum Dumnezeu doreşte ca el să vorbească, altfel, ar trebui să coboare imediat de la amvon; nu are nici un drept să rămână acolo. Nu a fost chemat să predice adevărul lui Dumnezeu.

Odată când Whitefield a predicat în biseric alui Grimshaw, acesta l-a întrerupt cu cuvintele: Frate Whitefiled, nu-i măguli, mă tem că jumătate din ei merg cu ochii deschişi.