√2 cu toate proprietăţile lui utile, e în esenţă un numar iraţional. şi mult mai prikolinâi (ку ы дин а, domnu ghimpu! ку ы дин а!!) ca 2

    Am mers azi prin zapada. Cyrts cyrts cyrts si in mine ceva a facut cyrts dupa prea mult Lagrange si optimizare constransa si neconstransa. Pontu e sa-ti gasesti ecuatia pe care vrei sa o maximizezi, si vreo doua trei alte egalitati sau inegalitati care te constrang si apoi sa-ti gasesti solutiile. Floare la ureche. Optimizarea neconstransa e mai grea. Dar doua foi mai tarziu, mi se pare prikolinaia. E nush cum frumos sa nu fii constrans de certitudinea unei egalitati, sau de libertatea iluzorie a unei inegalitati.

Cyrtsu intervine in momentele alea scurte si dumnezeiesti de dubiu, cand maximizand, traind, organizand, fiind, realizezi ca nu mai esti sigur de ecuatie, de neconstrangere, de solutii. Atunci vreau sa ies la un ceai si sa ma complac in indoiala. Atunci ma indoiesc ca vreau sa ies la un ceai; atunci e acumul lui Stanescu, pe care-mi dau seama, straniu de lucid, ca-l pastrez intre doua batai de inima; atunci accept o alta matematica.

 Azi m-as juca; as crea si as distruge jucand; as arunca cu un bulgare in constantele vechi si dragi pe care am incetat sa le mai folosesc in matematica mea si in perfectul meu echilibru separator Bayesian; as construi [nu construe, fucking word auto-correct; for once, I do not want to construe] un om de zapada; as bea mult gluhwein si as citi numai herman hesse. Dar aman, te aman (cititorule). Pentru ca esenta exista numai afisata sporadic si pentru ca magia adevaratului jeux o gasesc ascetii. Si mai ales pentru ca in principiu, acum ca am recitit, mi se pare ca minciunesc.