Cine te mântuieşte?

Păcătosule, nu uita ca nu faptul că tu te ţii de Hristos te mântuieşte pe tine – ci Hristos; nu bucuria ta în Hristos te mântuieşte – ci Hristos; nici chiar credinţa ta în Hristos nu te mântuiteşte, deşi acesta este instrumentul – ci sângele şi meritele lui Hristos;

De aceea, nu te uita la speranţa ta, ci la Hristos, sursa speranţei tale; nu te uita la credinţa ta ci la Hristos, autorul şi împlinitorul credinţei tale; şi dacă faci asta, nici zece mii de diavoli nu te vor putea doborâ…

Există un lucru pe care noi toţi îl lăsăm prea mult în umbră în predicile noastre, deşi cred că o facem neintenţionat – şi anume, marele adevăr că nu trebuie să ne bazăm pe o rugăciune, pe credinţă, pe faptele sau pe sentimentele noastre, ci pe Hristos şi numai pe Hristos.

S-ar putea să gândim că suntem într-o stare bună, că nu simţim destul, în loc să ne amintim că treaba noastră nu este persoana noastră ci Hristos. Vă rog cu stăruinţă, priviţi numai la Hristos; nu aşteptaţi niciodată eliberarea de la voi înşivă, de la predicatori sau nici dintr-o altă parte, decât de la Hristos;

Aţintiţi-vă ochii numai la El; lasă ca moartea Lui, agonia Lui, suspinele Lui, suferinţele Lui, meritele Lui, gloria Lui, mijlocirea Lui să fie proaspete în mintea ta; când te scoli de dimineaţă caută-L pe El, cânt te culci în pat noaptea, caută-L pe El.

(Spurgeon cel uitat, p.43)