Bludnica de toamnă… de eu…

Nici n-am început bine să blogguiesc, că m-am şi lăsat de acest păcat… Şi nu vă imaginaţi cât de rău îmi pare să-mi dezamăgesc fanii…

Dar dacă serios… Am avut motive să-mi neglijez blogul. Mi-am schimbat, nu demult, locul de muncă şi acum sunt niţel mai ocupată… Colac peste pupăză, am fost o perioadă bolnavă (cu accentul pe “a”, vă rog) şi nu am prea putut sta la computer. Şi mai colac peste pupăză este că mi-a fost laptopul cam uşernic în ultima vreme. Nici până acum nu a ajuns acasă, de fapt.

Bun, ce mă doare pe mine acum e că stă frumuseţe de domen aşa, de pus pe masă la sărbători. Şi i-am promis eu, ca o mamă bună ce sunt, că o să scriu mai des şi mai la subiect.

P.S. Poza nu intersectează foarte tare linia de subiect a postării, dar … aşa de taaare mi-a plăcut! Şi mai şi redă starea de spirit care mă năpădeşte cam des de la o vreme (nu atunci când sunt la lucru şi nu în momentele când unii oameni mă fac mai tristă… în rest… ) – de libertate şi dulce indiferenţă…

P.S. 2 Aşa de tare mi-a plăcut toamna asta, doar că.. a trecut ea, bludnica, parcă pe alături, pe furiş, în grabă mare…

Ap’ să ne auzim de bine!