Minunea minunilor

Gândiţi-vă mai întâi că există o Biserică. Ce minune este aceasta! Este probabil cel mai mare miracol al tuturor timpurilor că Dumnezeu are o Biserică în lume…

Întotdeauna o Biserică! Când împăraţii păgâni au tăbărât cu toată forţa asupra Bisericii, ca o avalanşă de tunet, ea şi-a scuturat suprinzătoarea povara aşa cum un om îşi scutură fulgii de zăpadă de pe îmbrăcăminte şi a continuat să existe nevătămată.

Când Roma papală şi-a revărsat răutatea şi mai furios şi mai ingenios, când ucigaşii cruzi i-au hăituit pe sfinţi în Alpi sau i-au fugărit în câmpie, sângele albigenzilor şi al waldenzilor s-a revărsat ca un râu şi a înroşit zăpada făcând-o ca purpura, Biserica a continuat să trăiască şi niciodată nu a fost într-o stare mai sănătoasă şi mai bună decât atunci când s-a cufundat în propriul ei sânge.

Când, după o reformă parţială în această ţară, cei care pretindeau că sunt religioşi au hotărât ca cei cu adevărat spirituali să fie alungaţi din ţară, Biserica lui Dumnezeu nu a dormit şi nici nu a încetat să trăiască şi să slujească.

Fie ca legământul semnat cu sânge să mărturisească vigoarea sfinţilor persecutaţi. Ascultaţi psalmul ei predicându-se din mijlocul dealurilor Scoţiei acsoperite de tufişuri şi rugăciunea ei ridicându-se din bisericuţele clandestine din Anglia.

Ascultaţi vocea lui Cargil şi a lui Cameron tunând în munţi împotriva unui rege fals şi a unui popor apostat, ascultaţi mărturia lui Bunyan şi a tovarăşilor lui, care, mai degrabă ar fi putrezit în temniţă decât să se închine lui Baal.

Întrebaţi-mă „Unde este Biserica?” şi o pot găsi în oricare şi în fiecare perioadă începând din ziua când Duhul Sfânt a coborât pentru prima dată în camera de sus şi până în ziua de azi.

Succesiunea apostolică merge în linie neîntreruptă, nu prin Biserica de la Roma, nu prin mâinile superstiţioase ale papilor aleşi de preoţi sau ale episcopilor puşi de către regi, ci prin sângele oamenilor buni şi adevăraţi, care nu au renunţat niciodată la mărturia lui Isus, prin şirul de păstori adevăraţi, evanghelişti muncitori, martiri credincioşi şi oameni onorabili ai lui Dumnezeu;

Noi ne tragem originea din pescarii din Galileea şi glorie să-I fie Lui că noi perpetuăm, prin harul lui Dumnezeu, acea Biserică adevărată şi credincioasă a Dumnezeului celui viu, în care Hristos a existat şi va continua să existe până la sfârşitul acestei lumi.

Principala minune este că ea continuă să existe nevătămată. Nici unul din cei aleşi de Dumnezeu nu a dat înapoi, nici unul din cei răscumpăraţi cu sânge nu şi-a negat credinţa.

Nici măcar un singur suflet din cei chemaţi cu adevărat nu poate fi făcut să-L nege pe Hristos, chiar dacă i s-ar smulge carnea de pe oase cu cleşti înroşiţi în foc sau dacă trupul său torturat ar fi azvârlit la fiare sălbatice.

 Tot ceea ce a făcut vrăjmaşul nu a adus nici un prejudiciu Bisericii. Stânca veche a fost spălată şi iarăşi spălată de valurile furtunilor şi s-a scufundat de o mie de ori în apele mării, dar până şi adânciturile şi colţurile ei au rămas întregi şi nu pot fi rupte.

Putem spune despre cortul lui Dumnezeu că nici măcar unul din stâlpii lui nu a fost îndepăratat, nici una din frânghiile lui nu a fost ruptă.

Casa Domnului din temele şi până în vârf este în stare perfectă.

A venit o vărsare de apă şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea dar nu a putut să o clatine; nu, nici măcar o singură piatră din ea, pentru că era zidită pe stâncă.