102
Pe la nouă jumate ieşisem de la M. Afară era umed iar ceaţa acoperea tot Chişinăul. Mergeam. Ochii obosiţi vroiau o continuare liniştită. Pe jos frunze galbene pline de nămol, un balsam bacovian. Am ajuns la staţie, adică mai jos de semafor, că altfel nu se opreşte nimic. Întind mâna, 102. Pe drum lângă meteo centru îmi scot muzica, dar, apăruse o problemă, o ureche nu cânta, fuck, în starea care eram capul cerea muzică, numai nu de aceea difuzată atunci la radio. Maşina s-a umplut, ferestrele transpirau. periodic eram nevoit să şterg umezeala cu palma, să nu scap staţia...
Sursa
2009-12-07 08:38:52