La zidul plângerilor
se zbate-n cădere ploaia cu ochi de fecioară
refrene funebre se sparg de mormintele reci
vântul îşi linge rănile de sălbatecă fiară
crestate în coaja de piatră
cu dinţii de humă
mă muşcă de gânduri cuvintele seci
aici adunaţi lângă zidul secular al tăcerii
îngeri cu aripile frânte de crudul destin
sunt pruncii Tăi Doamne
înţărcaţi de laptele mamei
iertare cerşind pentru cei ce Te-au dus în robie
şi-n palmele-Ţi sfinte-au săpat urme grele de spini
/decembrie 2008/
Sursa
2009-12-03 19:07:01