Biserica creştină după Evanghelie (Evangheliştii)

Reforma a nãscut în pãrtile de est ale Germaniei si în Elvetia diferite miscãri religioase, cum ar fi miscarea pietistã sau miscarea Fratilor Moravieni. Din acestea s-a format ulterior gruparea asa-numitilor “crestini dupa Evanghelie”, ei având pretentia cã viata lor este în totalã armonie cu Sfânta Evanghelie. Acesti neoprotestanti (diferenta între protestanti si neoprotestanti consta în faptul ca primii practica botezul pruncilor, pe când cei din urma boteaza numai adulti) au urmat o cale destul de similara cu cea a baptistilor, cu diferenta ca la un moment dat în istoria lor au ajuns la concluzia ca botezul este complet inutil, acesta fiind o practica a evreilor crestinati. La aceste doctrine se adauga credinta în “rapirea celor credinciosi” (a se vedea articolele despre “rapire” la sectiunea de apologetica ortodoxa).

În România secta a apãrut la sfârsitul secolului 19, mai întâi în pãrtile Sibiului (Cisnãdie), apoi în Bucuresti si Iasi. Dezvoltarea sectei este legatã de numele lui Grigorie Constantinescu, fiu de ofiter trimis în Elvetia pentru specializare în profesia sa si întors dupã patru ani ca pastor evanghelist. În timpul primului rãzboi mondial, cât timp este mobilizat, Constantinescu organizeazã la Iasi o casã de rugãciuni, care devine centrul sectei.

Publicatiile sectei se numesc Buna Vestire si Viatã si luminã. Învãtãtura lor este expusã în brosurile Memoriu sau scurtã expunere a punctelor de doctrinã a Comunitãtilor Crestine si Memoriu sau scurtã expunere a doctrinei Crestinilor dupã Evanghelie.

În România existã douã feluri de crestini dupã Evanghelie. Pe lângã organizatia de sorginte occidentalã prezentatã mai sus, a doua ramurã a aparut în perioada interbelica, prin “lucrarea” unui preot ortodox cazut in erezie, Tudor Popescu. Acesta, patruns de spiritul reformator al neoprotestantilor, a purces la “reformarea” Bisericii Ortodoxe. Învataturile lui au placut celor care erau ortodocsi numai cu numele si care aveau diverse nemultumiri la adresa Bisericii. Dupa ce au fost caterisiti, Tudor Popescu si ai lui au format “Biserica Evanghelica Româna”, care s-a afiliat ulterior crestinilor dupa Evanghelie. Una din învataturile ortodoxe scapate de reformarea lui Tudor Popescu a fost botezul pruncilor. Desi acesti crestini dupa Evanghelie locali sunt afiliati cu cei de origine strãinã, cele douã ramuri au neîntelegeri pe tema practicarii botezului, cei “de import” neacceptând nici un botez.

La câtiva ani de la evenimentele din decembrie 1989, cele douã ramuri s-au separat, fiecare fiind astãzi o structurã de sine stãtãtoare.

sursa: http://www.orthoblog.ro/