Valurile Dunării. Impresii de la concertul lui André Rieu
Charles Aznavour, Julio Iglesias, Gérard Dépardieu si acum André Rieu – i- am vazut pe toti de aproape, i-am adorat, le-am auzit cum le bate inima… Pe Aznavour l-am intilnit la biblioteca Kleber din Strasbourg, la lansarea autobiografiei domniei sale; pe Julio Iglesias la Amnéville, intr-o sala imensa – Galaxie, unde fanii din lumea intreaga s-au adunat sa-l asculte ; lui Depardieu i-am strins mina pe cind impartea autografele linga Catedrala din Starasbourg… Si ca sa va intrig, va voi spune, dragii mei paminteni, ca si elicopterul lui Obama mi-a zburat de asupra capului in timpul samitului NATO de la Strasbourg din aprilie 2009 …
Strasbourg, oras international, aici se face marea politica, aici se intilnesc drumurile marilor artisti…
Intilnirea cu marele violonist din Maastricht (Olanda) André Rieu am asteptat-o 9 luni. In fiecare zi in gind imi mingiiam biletele la multasteptatul concert. Si iata ca 27 noiembrie 2009 a sosit : André Rieu e in sfirsit la Strasbourg, la ZENITH, cea mai mare sala de concet din Franta. Si miracolul s-a produs, nu numai pentru mine, dar si pentru cei 10.000 de spectatori, care ascultau vrajiti muzica valsurilor vieneze ; unii chiar dansau, uitind de frigul ivernal, de criza, de mizerie…
Din vorba maiestrului am aflat ca a zecea oara concerteaza la Strasbourg, de data aceasta a venit ca s-si sarbatoreasca cei 30 de ani de cariera de artist, drumul lui fiind lung de la tara la tara, de la scena la scena. A inceput ca un simplu violonist, dirijor a unei mici orchestre din cinci muzicieni ca astazi sa fie conducatorul unei mari orchestre ce la concertele sale ii are ca invitati pe marii artisti ai lumii din Brazilia, Chile, SUA, Australia, Germania…
Vreau sa impartasesc cu voi, scumpii si indepartatii mei compatrioti, citeva clipe de beatitudine onirica, de pace sufleteasca si fericire absoluta…
Sper ca ce am reusit sa filmez cu modestul meu aparat de fotografiat v-a facut o idee despre acest concert de neuitat, pe care, daca aveti ocazia, nu ezitati sa-l vedeti; sigur ca cei 65 € dati pe bilet au fost o investitie buna…
Va mai zic ca vara asta am fost pe doua zile si la Verona, in Italia, doar ca sa vad opera Carmen jucata in amfiteatrul roman construit inainte de Hristos; am ascultat faimoasa arie ”Toreador, Toreador…” de pe pietrele acelea, grele de istorie, incalzite de arzatorul soare de august…
Asta e liberetatea, fratilor, desi am schimbat de tara, nu si de saracie, am cistigat totusi ceva inestimabil –LIBERTATEA. Sentimetul ca iesti liber, ca poti in orice clipa sa pleci sa cutremuri lumea, asa cum zice cintecul “Si asa-mi vine cite-un gind, sa merg prin paduri cintind, mai dorule …”, asta e mai pretios decit orice avere, perisabila pina la urma…
De ce nu ati putea si voi, fratii mei de acasa, sa fiti cu adevarat LIBERI, nu “liberi si independenti”cum sunteti acum… ? Ba ca nu vor rusii, ba ca nu doreste apusul, dar am fost si raminem talpa de opinca buni de framintat noroiul si mizeria, neam in calea relelor, vorba cronicarului..
Pacat ca libertatea si drepturile omului sunt valabile pentru unii si inexistente pentru altii…
Gheorghe HORODIŞTEANU
Strasbourg, 27 noiembrie
Sursa
2009-12-02 21:55:01