 |
|
Comenteaza
Scrisoarea #65
Iubitul meu,
Iti scriu cum e sa fugi de pa altar.
Partea II
Dupa o seara in imbratisari, destainuiri si vise, stind in pat, goi, ma decid totusi sa fac ceea ce tot amin de citeva saptamaini - sa pun punctul relatiei pe care am inceput sa o simt ca o piatra. El mi-o ia pe dinainte si ma cere in casatorie. Eu zimbesc. El continua sa insiste. Toate baricadele pe care le-am construit cindva,
Scrisoarea #64
Iubitul meu,
Am promis că-ți scriu cum să fugi de pe altar. Mă țin de promisiuni.
Partea I.
Cînd sunt mici se joacă de-a nunta. Cind sunt adolescente își imagineaza căsătoria cu băiatul din liceu. Cînd sunt tinere își aleg (de multe ori în taină) rochia de mireasă, machiajul, localul perfect pentru nuntă. Și cînd o fac, plasează zeci sau sute de poze în albume cu denumiri "
Scrisoarea #63
Iubitul meu,
Ca după fiecare evadare, mi-i greu să scriu. Gînduri multe, și beton în exprimare. Procesul e similar cu savurarea vinului. Inițial depui efort pentru a deschide sticla, apoi vinul curge, spiritul devine sprinten, și lumea e fericită. Vor curge și cuvintele mele, după cîteva scrisori.
Vreau să scriu despre multe. Și voi scri, despre:
1. Cum să fugi de pe altar.
2. Cum să-ți pierzi
Scrisoarea #62
Iubitul meu,
Am simțit fiecare înșelare a ta. Fie că o făceai cu trupul, buzele, pernuțele degetelor sau gîndul. Vedeam și-ți simțeam privirile pofticioase îndreptate ... spre alte femei. Vedeam, auzeam și-ți simțeau flirtul cu alte femei. Plîngea, sufeream, te iertam, uitam și iar repetam. Multe ori se repeta. Așa de multe încît am început să mă obișnuiesc cu asta.
Bine că oamenii dragi nu
Scrisoarea #61
Iubitul meu,
Ei se privesc. Lung. Stau pe margini diferite de drum. Mama naibii de semafor care luminează roșu de o veșnicie. Mama naibii de automobile care le ascund imaginea pentru miimi de secundă. Hm, miimi de secundă. Miimile astea de secundă durează ani.
Și lume. Multă. Așa de multă că dacă nu avea să fie El de cealălaltă parte a străzii, gălăgia avea să-i pedepsească timpanele. Dacă nu
Scrisoarea #60
Iubitul meu,
Știi starea aia cînd e cald în suflet? E moale și bine. E luminos și foarte comfortabil. Independent de ce e în jurul tău. Asta eu numesc independență sufletească (căci mi-i greu să-i zic spirituală sau emoțională).
Cred că e una din cele mai importante independențe pe care o poate avea cineva. Să te simți bine cu tine însuți. Englezii au și o expresie care-mi place mult: to enjoy
Scrisoarea #59
Iubitul meu,
Dacă refuzi să fii cu cineva pentru că lipsesc sentimentele, atunci "nu eşti serios" sau "nu ştii ce vrei" şi mai ales "umbli cu paiele-n cap".
Şi dacă (eşti gata să) oferi totul omului iubit atunci "te complici" şi "tre să iai lurcrurile mai uşor".
(Dansatorii nud de Shinichi Maruyama)
Lumea îi judecă pe toţi la fel. Deobicei. Ea pretinde că te cunoaşte mai bine decît tu
Scrisoarea #58
Iubitul meu,
E invadat internetul de felicitări cu Crăciunul și Revelionul. Sunt invadate buticurile de reduceri și oferte speciale. E invadat telefonul de felicitări. E invadat capul de analize a vechiului an, de planuri pentru următorul și de cadouri pe care crezi că le-ai oferi celor dragi.
Îmi promit că în acest an voi fi puternică. Planific să devin și punctuală. Dar cel mai mult îmi
Scrisoarea #57
Iubitul meu,
Sunt zile în care ți-i somn chiar dacă dormi suficient.
Și zile în care, chiar de ești medic, te simți pacient.
Sunt zile în care îngheți, chiar dacă e cald și soare.
Sunt zile în care zîmbești, chiar dacă ... doare.
Sunt zile în care vreai să taci, și să păstrezi ale tale cuvinte,
doar pentru al tau suflet, doar pentru-a ta minte.
Sunt zile în care vreai ca o insulă să fii
Scrisoarea #56
Iubitul meu,
Feerie. Cred că e cuvîntul care ar descrie cel mai bine atmosfera actuală. În susținere vine și setul standard se epitete și metafore, care descriu pre-Crăciunul și pre-Revelionul. Poveste albă după fereastră. Luminițe ce au împînzit orașul. Brazi (dintre care unul cu statut mai special). Oamenii sunt mai luminoși, mai darnici, mai buni .... păcat.
Păcat ca bunătatea, manifestarea
Scrisoarea #55
Iubitul meu,
Ție societate ți-a invadat idealurile cu "dragostea matură"? Mie da. Pînă la un timp. Pînă am descifrat ce presupune o dragoste coaptă - una matură.
Dragostea matură e necondiționată. Iubești pentru că iubești. Nu ceri și nici nu aștepți ceva în schimb.
Dragostea matură are vederea bună. Nu e oarbă. Cunoști ajunsurile, dar și neajunsurile persoanei dragi, și tocmai deaceea o
Scrisoarea #54
Iubitul meu,
Noi zîmbim pentru a ascunde durerea.
Și tăcem pentru a uita.
Noi cîntăm pentru a ne învăța să vorbim.
Și suntem cine suntem, ...... după ce învățăm să scoatem cele 1001 măști.
Noi deschidem ușa tristeții, pentru ca să intre fericirea.
Femeia,
care a plecat pentru a se întoarce
Scrisoarea #53
Iubitul meu,
Ei privesc. Dezbracă cu privirea. Invită la o cafea, la dans, acasă. Apucă de mâină. Cuprind. Sărută. Unii vorbesc despre familie, alții doar despre jocul trupurilor. Îți sorbesc zîmbetul și pinocitează orice-ți cuvînt rostit. Ei sunt bărbații care beau cafea cu iubitele singuratice.
Sunt intelegenți și carismatici (că așa e la modă să fii). Au grijă de exteriorul și mirosul lor (
Scrisoarea #52
Iubitul meu,
Gîndurile au amorți. Degetele alunecă stângaci pe taste. Stîngaci pentru că demult n-au dezbrăcat această minte și acest suflet.
Știi, e tot mai greu să te dezgolești. Chiar dacă în spatele nudității emoționale numai tu știi cine și ce se ascunde. E tot mai greu să expui ce crezi, ce vrei, ce simți. În general. În societate. În familie. Iubiților. Iubitelor. Prietenilor. Ție
Scrisoarea #51
Iubitul meu,
"- Suntem tăcuți!"
Și am tăcut. Cred că tăcerile astea fac parte din globalizare. Căci, tendința de a vorbi mult, dar de a spune puțin devină o normă, un standard. Tăcem cînd iubim. Tăcem cînd ne doare. Zicem banalități. Căci, doar zicînd banalități, lumea te înțelege. Cel puțin, lipsește nedumirirea în priviri și necesitatea de a mai repeta o dată cele zise.
Tăcem pentru că
Scrisoarea #50
Iubitul meu,
A trecut ceva timp de la ultima scrisoare. Ceva mult timp... Timp în care am sorbit întîlniri neprevăzute, am mai ucis cîțiva fluturi în stomac, și în care m-am împrietenit bine cu detașasrea. Căci anume ea te ține integru atunci cînd ești desfăcut de sentimente controverse.
Unul din cele mai controverse sentimente ține de fericire. Deobicei ferirea persoanei dragi te face
Scrisoarea #49
Iubitul meu,
Hai să mergem de mâină în public. Cînd mergem la cumpărături. Sau când mergem la prieteni. Sau la serviciu.
Hai să ne sărutăm. Sfios, pe marginea trotuarului. Sau pasional, în fața ușei de intrare în apartament.
Hai să ne organizăm un picnic. Cu față de masă în carouri, vin și cașcaval.
Hai să facem teste psihologice. Să ne rîdem de rezultate. Sau să ne punem pe gînduri.
Hai
Scrisoarea #48
Iubitul meu,
Oamenii iubesc să povestească. Mai ales despre sine, despre experiențele trăite. Unii chiar reușesc să învelească aceste emoții în metafore și epitete interesante, care mai tîrziu sunt folosite atît de frecvent încât devin o obișnuință.
Zilele astea mă gândeam la asemenea fraze. Mușuroi de cuvinte care descriu stări ce încă nu au o definiție în dicționar. Mintea-mi pribeagă s-a
Scrisoarea #47
Iubitul meu,
Cît de simplu e să fii simplu? Cît de simplă poate fi simplitatea? Iată încă un joc de cuvinte care se joacă cu gîndurile-mi.
Eu niciodată nu am înțeles, dacă tot se vehiculează că simplitatea e genială, și că genialul e simplu, de ce oamenii, atunci cînd dau de această simplitate, încep să (se) complice? Poate lucrurile complicate par mai
intelegente, mai filozofice? Poate
Scrisoarea #46
Iubitul meu,
Ce culoare are dragostea? E mediatizat roșu. Și roz. Uneori negru. Eu știu că dragostea are culoarea ochilor tăi. Și a zîmbetului.
Dragostea are culoarea viselor dinaintea zorilor de zi. Și mai are culoarea mirosului de cearșafuri proaspete ce au învelit trupurile încinse.
Dragostea miroase a dimineață. Cu cafea. Sau ceai. Portocale. Sau poate graba, pentru că
foamea sufletească
Scrisoarea #45
Iubitul meu,
Cît durează dragostea?
Pînă nu demult se considera că dragostea durează toată viața. Azi e la modă să afirmi că dragostea durează 3 ani.
Îndrgostiții cred că iubirea durează cîteva vieți. Mulți, mai ales cei cu sufletul rănit, zic că dragostea nu există.
Sufletul (da poate pe atunci și mintea) de copil îmi punea cîndva aceeași întrebare. Iar eu ce să-i zic? Că na, nu știu.
Scrisoarea #44
Iubitul meu,
Astăzi a plouat. De la început puternic, cu stropi mari. Apoi, mai lent, mai mărunt. Și cîtă fericire peste noi. Pentru trupurile și gîndurile noastre. Atmosfera a devenit mai proaspătă. Și lucrul a mers mai ușor. Și comunicarea mai aerată. Și zîmbetele mai largi.
Și m-am gîndit că și sufletul nostru are nevoie de ploi. Uneori. Ploi de emoții, de cuvinte, de gînduri, muzică,
Scrisoarea #43
Iubitul meu,
Ai observat cum oamenii îi percep pe oameni? Da ce să să vorbim de alții. Hai de noi! Ai observat cum noi percepem oamenii? Sunt foarte multe stranietăți, superficialități și chiar absurdități la acest capitol. Dar una de care m-am împiedicat foarte des în ultmul timp ține de ..... dispoziția obișnuită a oamenilor.
Interesant e că dacă omul are dispoziție bună ...... noi ce credem
Scrisoarea #42
Iubitul meu,
Cum poate iubi o femeie? Pînă la uitare de sine, pînă la nebunie. O femeie poate fi eroină și prostituată .... din dragoste. O femeie care iubește e atît de puternică și totodată atît de fregilă și slabă. Ea zboară și cade. Creează și distruge. O femeie care iubește se poate depărta la mii de km de civilizație, fiind în același spațiu fizic. Și poate adăposti un întreg univer în
Scrisoarea #41
Iubitul meu,
Uneori oamenii rămîn a fi doar oameni din jur. Pentru că uneori conștientizezi sau poate îți reamintești cît de singur ești de fapt. Uneori.
Și te simți departe de lume. Departe de ce vorbește. Parcă ai vedea dintr-o parte forfota, și agitația Lor. Și chiar de comunică în limba natală, ai impresia că
sunt de pe o altă planetă sau ..... poate tu ești de pe o altă planetă.
Și
Generat în 0.03 secunde.