Toti oamenii sunt diferiti si au diverse nevoi ce trebuie implinite in felul lor special. Nu exista o metoda specifica de consiliere, care sa poata fi aplicata la toti oamenii in toate situatiile. Consilierea imbraca diferite forme de expresii, in functie de nevoia specifica a fiecarui consiliat.
Exista mai multe tipuri de conversatii, fiecare tip avind accente si metode specifice. Tipul conversatiei se stabileste in functie de nevoile, de problemele si de situatia de viata persoanei consiliate.
Conversatii de sprijinire
Toti intilnim situatii in viata cind avem nevoie ajutor de la altii, pentru a dobindi incurajare, incredere, sprijin si indrumare. Cuvintul lui Dumnezeu ne provoaca deseori sa-i ajutam pe altii. Iata citeva exemple: “El, ne mingiie in toate necazurile noastre pentru ca, prin mingiierea cu care noi insine suntem mingiiati de Dumnezeu, sa putem mingiia pe cei ce se afla in necaz!”( 2 Corinteni 1:4). “De aceea, mingiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si face-ti in adevar”(1 Tesaloniceni 5:11). Mingiiati-va unii pe altii cu aceste cvinte (1 Tesaloniceni 4:18). “Indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cita vreme se zice pentru ca nici unul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului”(Evrei 3:13).
Conversatia de sprijinire se foloseste cind este nevoie de-a acorda sprijin si indrumare pe o perioada mai scurta. Scopul ei este sa-l ajute pe consiliat sa-si gaseasca resursele ca sa poata el insusi sa faca fata vietii intr-un mod mai eficient. Rolul consilierului este sa ofere o ingrijire plina de dragoste, sa inspire speranta si sa incurajeze. De asemenea, el sfatuieste si indruma. In anumite ocazii este chiar necesar sa impartaseasca durerea consiliatului. “Plingeti cu cei ce pling,” ne indeamna Pavel in Romani 12:15.
Un exemplu de conversatie de sprijinire din viata lui Isus este intilnirea Sa cu Marta dupa moartea fratelui ei, Lazar (Ioan 11:20-27). Ea l-a intilnit, inainte ca Isus sa ajunga acasa la ei. Aceasta conversatie a fost una de incurajare . Marta I-a impartasit nevoia sa si si-a varsat inima in fata lui Isus. Ea si-a permis chiar sa-I spuna ca a sosit prea tirziu. Isus a ascultat-o cu atentie si i-a aratat limpede ca o ia in serios; i-a ascultat plingerile oferindu-i in schimb speranta si incredere in viitor.
