"Iată, îmi ziceam, viaţa e aceeaşi, nimic nu s-a scimbat, oamnenii par mai mult sau mai puţin fericiţi şi nimneni nu se sinchiseşte că apropae atinge cu umărul un semen în cătuşe, purtat orbeşte dintr-o celulă în alta, cu douăzeci şi cinci de ani de osândă în spinare. Nu se poate aşa, Valeriu, dacă nu-ţi vei face şi menţine o viaţă interioară, te vei distruge sufleteşte numai la gândul că toată lumea asta te ignoră, că nu ia act nici măcar de existenţa, necum de suferinţa ta."

Rânduri din cartea "Memorii" a ÎPS Bartolomeu Anania (Valeriu Anania)