Dorul de Acasa
Acasa la mine, in satul Crasna, regiunea Cernauti, Pastele este una dintre cele mai asteptate sarbatori. In copilarie, parintii se straduiau sa ne innoiasca vestimentatia. Si pana acum vecerniile din ajunul Pastelui sunt foarte frumoase. In toate timpurile, neaparat frecventam biserica, chiar daca, pe cand eram eleva, eram si cu mare frica sa nu fim vazuti de profesorii de la scoala care ne interziceau, ne condamnau, ne dadeau note rele la purtare, daca aflau ca mergeam la Biserica. Notele la purtare contau foarte mult. Un fel de pedeapsa era si invitarea la scoala, in regim de urgenta, a parintilor. Cum aflau? Printre colegii mai mari erau alesi unii care, in mod special, ne pandeau si ne parau. Astazi, duminicile, vad la biserica profesorii mei imbatraniti deja. Sunt cei care ne interziceau altadata sa credem in Dumnezeu. Cat ma priveste, m–am straduit intotdeauna sa fiu aproape de credinta. Incerc sa nu ma las deranjata de multe lucruri, multumind Domnului ca nu–s condamnata pentru religie, cum am fost odata. Dumnezeu cu ei, cu fariseii si cu cei care sunt falsi in credinta. Eu raman cu gandurile mele, cu rugaciunea mea.
Sursa
2007-11-07 10:29:21