Când scriitorul nu e întrebat
Ne-am obişnuit să tratăm locul în care vieţuim cu atitudinea insului resemnat: nu e nimic de făcut, am fost „plantaţi” la o margine nefericită a lumii, expusă unor interminabile agresiuni. La noi binele apare ca un intermezzo stingher în masivitatea compactă a răului. Avem cu toţii asemenea momente de exasperare, când ni se pare că [...]Sursa
2007-06-26 20:47:10