Ştefan cel Mare nu a fondat Universităţi. Şi e păcat... A construit în schimb mănăstiri, multe chiar.
( Pe harta „Universităţile Europene în anul 1500", Peninsula Balcanică e un teritoriu virgin... Cu excepţia Constantinopolului (care avea Universitate fondată încă în 425), „scos tactic în afara" Europei... Mai e o consolare: pe vremea aia, pe teritoriul actual al SUA numărul de universităţi era acelaşi ca şi la noi: 0.)
Chit că şi în Occident universitatea medievală n-a fost un focar grozav de ştiinţă (marile descoperiri ale unor Descartes, Huygens sau Pascal au fost făcute în afara ei) contribuţia majoră a universităţii a fost ca a creat primul spaţiu public, o zonă intermediară între cei care îşi disputau puterea (papalitate, regi) şi cei asupra cărora această putere era exercitată.
Universitatea a fost primul teritoriu social moderat doar de discuţie, un loc privilegiat de unde ascuţişul sabiei şi violenţa fizică au fost alungate, fiind înlocuitate cu dibăcia retorică, consistenţa argumentelor şi erudiţia... O structură orizontală, mobilă, nestatornică, cu ierarhii în schimbare, răsturnări de scor, focar de idei, izvor de soluţii, tribună, amvon social şi politic, templu al raţiunii...
Cu totul altceva e mănăstirea: un spaţiu vertical în care configuraţia e fixă, stabilită prin reguli sacre. Raportul e întotdeauna acelaşi: Creator - creatură. Un teatru în care rolurile nu pot fi modificate. Piesa a fost scrisă demult - ea trebuie doar jucată.
Să fie oare asta cauza predilecţiei pentru mănăstiri a majorităţii domnitorilor moldoveni, mai vechi şi mai noi?
Ipoteza poate fi susţinută până la un punct, fără a arunca prea multă vină pe ortodoxie, care e aici doar o culoare printre altele... A alege mănăstirea în detrimentul universităţii a fost opţiunea deliberată a arhitecţilor politici locali: chiar instituţiile care-şi zic universităţi, create sub impactul modernizărilor economice şi sociale, nu sunt altceva decât mănăstiri deghizate ( a se vedea noul Cod al Învăţământului ), opţiune justificată probabil prin comoditatea, conformismul şi imobilitatea acestui tip de organizare a vieţii spirituale...
Invenţia acestui spaţiu public numit azi societate civilă nu se poate face peste noapte, prin revopsirea unor foşti instructori de pioneri în culori potrivite... Nici prin aruncarea unor paraşutişti în spatele frontului, pentru statistică. Cu atât mai mult prin decret guvernamental ori prin ucaz prezidenţial. E nevoie de ceva ani de tradiţie...
Sursa imagine: http://klio.uoregon.edu/maps/med/universities1500.jpg
http://klio.uoregon.edu/maps/med/universities1500.jpg
