Fratilor basarabeni, ce facem?!

Pina sa incep acest articol m-am gindit la multe si nu foarte putine am simtit. La un moment dat am inteles ca e o tema serioasa, care i-ar lovi pe multi, deci necesita o atentie si o tratare pe masura. Nu promit sa acopar intreaga gama de idei care exista in domeniu, dar ma bazez pe eventualii cititori ai acestor rinduri…

25 septembrie 2008… Cea mai fericita zi din viata mea! Dupa o vara in care am avut foarte mult de suferit (la modul direct, cum nu doresc nimanui, doar foarte putini stiu ce si cum o fost…), dupa alti 2 ani in care am ratat la misto sa-mi indeplinesc un vis din copilarie si inca dupa alti 17 ani petrecuti intr-o tara in care vestigiile post-sovietice sunt la moda (inclusiv mentalitatea comunista - in floare!), in sfirsit, am ajuns peste Prut! Emotiile mi le amintesc zi de zi si renasc de fiecare data cind merg sau revin de “acasa”. In sfirsit am ajuns pe pamintul atit de aproape de noi, dar atit de departe pentru mine… Limba dulce si curata romaneasca, oamenii simpli si mereu pregatiti sa te ajute (nu vorbesc de ratati, exceptii, criminali, tigani si altii), in sfirsit, poate ca un simplu pamint, o tara (pentru mine) a fagaduintei, pe care intr-un final (ca in povestile cu fericit) frumos, l-am atins!

Nu incerc sa povestesc de toate problemele si barierele pe care le-am intilnit in cale (care pina la urma m-au fortificat, facindu-ma sa inteleg si sa respect locul unde am ajuns), caci nu-mi permit sa ma plictisesc si sa-mi recidivez unele rani care vor ramine pentru mult timp de acum incolo, dar incerc sa inteleg cit de cit fenomenul venirii numarului foarte mare de basarabeni peste Prut la studiile de calitate cu multitudinea de avantaje de pina, in timp si dupa, de imaginea pe care o creeaza ei aici (de fapt, la inceput credeam ca e o lupta de convingere ca situatia nu e “asa” - dupa cum prezinta presa, pe urma am inteles ca in mare parte e o confirmare!) sau poate ca un apel la intelegere din partea fratilor romani si trezire din partea noastra si ce e mai important, NU vreau sa-mi critic “conationalii” sau sa ii acuz de ceva, asa ca, “pentru cei ce nu-ntelege”…

Pina sa ajung aici si acum, ii vedeam pe cei care ajungeau aici la studii ca pe niste ambasadori, eroi si oameni care merita respect pentru ca au realizat ceva important pentru ei si pentru tara. Ei bine, ajuns la locul faptei, mi-am dat seama ca nu e totul asa cum pare de acasa (desi multe lucruri s-au adeverit). Un foarte solid procent din cei ce ajung sa studieze aici nu se pot descurca cu “misiunea” pe care o au, nu sunt tocmai ambasadorii potriviti, si din nou, de cele mai multe ori, se limiteaza la drepturi, uitind de obligatii (morale in primul rind, apoi celelalte…). Ei bine, chiar am ramas dezamagit! Citiva din cei care la depunerea actelor la ambasada din Chisinau se dadeau mare romani si genii si elevi constiinciosi care au absolvit liceul extraordinar, au ajuns acum sa arate altceva. Nu vorbesc de toti, dar cu un numar important anume asta se intimpla, adica isi arata alte aspecte ascunse…

Nu vreau sa ma adincesc in chestii mai profunde la care nu trebuie foarte mult sa te concentrezi, caci fura prea mult timp si spatiu de exprimare, desi… Incepind cu atirnarea unora… “Ba fratilor”, pina la urma, suntem in tara straina (cit am vrea si considera noi ca suntem UNA), stam, cum se exprimase cineva, “pe spatele cetatenilor de aici”, avem parte de conditii normale (nu comentez locurile unde nu am fost, dar in mare parte, in comparatie cu ce am fi avut acasa…! sa fim seriosi!), deci ar trebui sa avem si atitudine pe masura, nu? Am fost si continui sa am parte de respect, dar am fost rugat o data sa vorbesc sa fiu inteles, adica chiar in discutiile cu basarabenii, sa utilizez limba romana (sincer, asta si fac, nu vreau sa aud nici de dialectul - asa-zisul “moldovenesc”), si nu rusa (pe baza unelor experiente neplacute, cind basarabenii vorbeau in rusa pentru sa nu inteleaga fratii romani). Mi-a fost rusine. Sa creada cineva ca in tara ta, unde limba de stat, oficiala si printre oamenii de rind, e romana!, sa creada deci ca e rusa, rusi, rusisme, inclusiv tu!!! (nu zic ca nu ar fi foarte multe din ce am enumerat, dar nici chiar asa). Astea, simultan cu afirmatia unui profesor de al meu, ar trebui sa ne puna pe ginduri. Asadar, domnul respectiv mentiona intr-o discutie: “Voi, cei de peste Prut care pastrati inca limba romana, meritati un monument aici in Romania…”. A mai spus citeva chestii, dar care prezinta valoare in alt context. Astea privind aspectul lingvistic. Nu zic nimic despre alte aspecte, dar sa le multumim celor care ne-au tatonat terenul (care si cum, dupa situatie).

Din toamna valoarea bursei noastre a ajuns la 65 de euro (studentii la licenta), iar in roni ar fi cam 240-250, indiferent de curs (ceea ce nu e prea fair-play). Bursa studentilor romani se cifreaza la 350 roni (bursa de studii), apoi, cei mai capabili au parte de bursa de merit (se cifreaza la 420 roni, deci 100 euro), bursa sociala (280 roni) si inca o bursa pentru rezultate exceptionale (care s-ar cifra la 600 roni). Nu stiu care e situatia la alte universitati, in alte orase (astept raspunsurile voastre), dar la Cluj, un oras cu multi basarabeni asa se prezinta situatia. Ei bine, am redat aceste cifre, asa, pur comparativ si ca idee, si poate ca unele cifre s-au modificat intre timp (bursa pentru rezultate exceptionale), dar creeaza o imagine de ansamblu. Deci iata cam pe unde ne situam noi. In plus, mai avem un camin asigurat, dar iarasi in functie de universitate, in multe cazuri se sare peste regulament… Spuneam de trezire (la unii), pentru ca sunt multi basarabeni care ajung cu foarte multe restante (din nou exclud exceptiile si in functie de universitate si dificultatea facultatii), sau au note foarte mici in comparatie cu cele de la admitere si bineinteles, in comparatie cu colegii. Ma intrebam deci, de ce nu ar fi ca sa avem drepturi mai apropiate de cele ale colegilor nostri, sa putem lupta pentru aceleasi burse, dar sa le si pierdem, in caz de e necesar? S-ar elibera multe fonduri care ar suplini diferenta, dar automat s-ar face o selectie foarte reala si foarte avantajoasa. Eu nu am rasturnat Carpatii (Doamne feri!!!), dar mi-as dori sa am ocazia sa iau o bursa mai buna si sa existe o motivatie mai mare, nu o stare de relaxare…

Stiu ca imi vor sau mi-ar sari multi in cap pentru rindurile de mai sus, dar e o realitate pe care nu o intelegem sau nu vrem sa o intelegem. Atita timp cit aici se asteapta sa vina cei mai buni… (DA, e diferenta intre invatamintul de aici si cel de acasa, dar e o chestie prea generala bursa).

Deci fratilor basarabeni, ce facem???

P.S. Si totusi, Basarabia e un pamint romanesc…