Credinţă, tradiţie - post…
Luaţi aminte la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia (Luca 21, 34).
În fiecare an Biserica ortodoxă ne îndeamnă să postim. Deşi ultimul rencensământ arată că aproape 98% dintre cetăţenii ţării sunt creştini ortodocşi, totuşi nu e greu să observăm că tradiţia bisericească începe să devină o modă şi nu o trăire. Puţini creştini practică rugăciunea regulat. Deşi duminică de duminică Bisericile sunt pline de credincioşi, totuşi puţină lume respectă cu stricteţe sfaturile preotului.
De ce este important postul?
Postul este o rânduială lăsată de Dumnezeu. Prima poruncă dată de Dumnezeu omenirii a fost una privitoare la post. Ea era neapărat trebuincioasă pentru noi în rai, mai înainte de căderea noastră: cu atât mai trebuincioasă este ea după cădere, ne spune Sf. Ignatie Brianceaninov.
„Nevoinţa postului nu ţine doar de trup; nevoinţa postului este folositoare şi trebuincioasă nu numai pentru trup; ea e folositoare şi trebuincioasă în primul rând pentru minte şi pentru inimă. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia. Mântuitorul lumii ne-a descoperit prin aceste cuvinte o urmare, vrednică de o deosebită luare-aminte, a întrebuinţării necumpătate a mâncării şi băuturii urmare înfricoşătoare, urmare pierzătoare de suflet. În urma desfătării pântecelui se îngreunează, devine grosolană, se împietreşte inima; mintea este lipsită de uşurimea şi de duhovnicia sa; omul devine trupesc.”
Sfânta Scriptură numeşte „om trupesc” pe acel om nefericit care e ţintuit de pământ, care nu e în stare de gânduri şi simţăminte duhovniceşti. Nu va rămâne Duhul Meu în oamenii aceştia în veac, pentru că trupuri sunt (Fac. 6, 3), a dat mărturie Dumnezeu.
Modul de trai al omului contemporan este unul învăluit de evenimente, care se precipită cu o viteză ce-l îndepărtează de grija pentru sufletul său. Astfel avalanşa de publicitate, manipularea la televizor, moduri de viaţă în schimbare impuse din afară, sisteme anacronice tradiţiilor locale sunt preluate pentru a părea mai civilizaţi şi „în rând cu lumea”. Biserica este tot mai des învinuită de organizaţii neguvernamentale care au interse meschine de promovare a unor nonvalori, pentru schimbarea mentalităţii şi toate sub paravanul progresului.
Societatea în care liberalismul individualist incearca să distrugă sufletul creştinului ce odinioară se îngrijea de binele întregii comunităţi, devine secularizată şi impune un model în societate în care nu există Dumnezeu, nu există modele alternative „în afară de democraţie” şi desigur postul este doar o idee învechită care nu are nimic în comun cu vremea noastră. Această înşelare ne îndepărtează de la calea care trebuie să ne înalţe spre „casa inimii noastre” de unde am venit.
„Numai cu ajutorul postului cugetul nostru se poate ridica de la pământ, înălţându-şi privirile către Dumnezeu!”
Sfinţii Părinţi au numit postul „temelie a tuturor virtuţilor”, fiindcă prin post este păzită în cuvenita curăţie şi trezvie mintea noastră, iar inima în cuvenita subţirime şi duhovnicie. Cel ce clatină temelia virtuţilor clatină întreaga lor clădire.
postul este renunţarea, de bună voie, a omului la plăceri şi primirea cu mulţumire şi cu bucurie a tot ceea ce-i da Dumnezeu în viată, având ca motivaţie dragostea de Dumnezeu Care-l vrea curat şi neprihănit.
Cercetând aceste cuvinte spuse de Pr. Vasile Gavrilă şi suprapunem cu valorile sau nonvalorile promovate - „toţi diferiţi, toti egali”, spre exemplu, care încearcă să aducă la rang de normaşitate orice deviere sau dezorientare, boală sau suferinţă.
Deşi anume prin post omul se poate izbăvi de multe boli care aparent sunt incurabile. Postul este cunoscut în toate religiile şi tradiţiile. Despre efectele pozitive ale postului nu pot nega astăzi nici chiar ateiştii crescuţi în perioada sovietică.
Mihai Popa spune că - „cea mai mare parte a “miraculoaselor” vindecări de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sărac în proteine animale, grăsimi şi zaharuri. Sub numele de cancer se ascund diverse tumori maligne caracterizate de înmulţirea aberantă a unor celule care au degenerat; acestea invadează ţesutul în care au apărut şi, prin metastază (fiind transportate prin vasele de sange sau prin sistemul limfatic), proliferează în noi zone ale organismului. Interesant este însă faptul că organismul nu poate, practic, lupta împotriva acestor tumori. Sistemul imunitar nu reacţionează cum ar trebui, fiindcă nu consideră noile ţesuturi surse ale unei agresiuni. Ele nu sunt în mod fundamental străine organismului pe care-l invadează şi de aceea nu sunt distruse.”
Prin urmare, se poate afirma că postul nu este numai un mijloc de prevenire a bolilor, între care cancerul are un loc de frunte, ci şi cea mai naturală cale de vindecare.
Sa reţinem că viitorul unei naţiuni va depinde de modul în care va putea renaşte prin tradiţiile şi credinţa milenară, preluând modele din trecut şi păşind cu dreptul în viitor.
Postul se apropie, rugăciunea trebuie să ne umple sufletul şi să ne curăţe, mai ales că acum suntem în campanie electorala unde ispita de a facce păcate este atât de mare. Iar postul presupune şi rugăciune şi grijă de aproape, nu doar limitarea în mancăruri de frupt.
Post usor!
Sursa
2009-02-23 01:21:51