Rome Delayed 1 Hour
Vara aceasta încă nu s-a sfârşit, dar totuşi deja este bine denumită în lista asociaţiilor mele. Dacă cineva m-ar întreba cum a fost vara aceasta pentru mine, fără ezitare i-aşi respunde că pe toţi i-am întâlnit şi pe toţi i-am petrecut.
E foarte plăcut momenul când aştepţi pe cineva la aeroport sau la gară... În acele momente de aşteptare observi lumea din jur şi înţelegi că în afară de tine mai există alte familii cu vieţile lor, cu probleme şi bucurii.
Aşteptându-mi prietena din Italia, care acum un an cum plecase la părinţii săi şi a decis să revină în Moldova pentru ca împreună să mergem la mare, am fost uimită de cele văzute. Am hotărât să fac un mic top prin care, probabil, veţi putea să simţiţi şi voi ceea ce se petrece de obicei acolo:
LOCUL 5
Cei care nu trec controlul vamal pentru că nu au bagaje, vorbesc la telefon în timp ce se îndreaptă spre ieşire. Foarte uşor deosebeşti în ei businessmani, care vin pentru câteva zile maximum. Pe ăştia, rareori, o persoană de acelaş tipar o poate întâmpina chiar în uşa ieşirii, întârziată, tot probabil, din cauza afacerilor.
LOCUL 4
Cei care trecuseră controlul vamal, îngreunaţi de bagaje, vin cu o speranţă care li se citeşte în ochi, caută prin mulţime pe cineva drag, dar apoi, chiar după minute de căutare, coboară privirile în jos şi se îndreaptă spre ieşire. Singuri...
LOCUL 3
O echipă de străini, cu foarte multe bagaje. Voioşi, bucuroşi, agreabili, dar în acelaş timp stranii. Ei sunt întâlniţi de o altă echipă de moldoveni sau la fel de străini care aici, în Moldova sunt voluntari în cadrul priectelor sociale finanţate din exterior.
LOCUL 2
O fată sau un băiat, care se întoarce din străinătate, unde a fost ceva timp, chiar nu contează acest timp, pentru că pentru cei care îl/o întâlnesc fiecare minut pare a fi o veşnicie... Astfel la întâlnire urmează săruturi, îmbrăţişări şi doar priviri în ochi, fară niciun cuvânt rostit care ar fi putut desonoriza tot universul în care se află doar ei doi...
LOCUL 1
Nu contează cine va ieşi de la controlul vamal, mama sau tata, o mulţime de copii şi bebeluşi îi aşteaptă pe fiecare. Bunicile şi buneii cu greu îi mai pot ţine de mânuţe. Copilaşii ţipă mama, mama e acolo, eu am văzut-o, dă-mi drumul... Iar atunci când mama vine i se aruncă în braţe, o îmbrăţişează posesiv cu speranţa că de acum nu va mai pleca. Ei sunt gata să renunţe la jucăriile şi dulciurile pe care mama le aduce de peste hotare, în schimb la aceea mama de care au nevoie.
Mă simţeam străină acolo. Mulţimea de copii adunată m-a dat într-o parte de lângă uşi, dar am reuşit să o zăresc şi pe prietena mea, schimbată cu mult, decând am văzut-o ultima dată...
Sursa
2009-02-19 20:11:47