o profesie tragi-comică
Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată că eu o să lucrez chelner, măcar și pentru o perioadă scurtă de timp, îi răspundeam că nu-i stă bine când glumește Dar iată că am ajuns s-o fac și pe asta (din fericire, în curând, se încheie “aventura”). Nu că n-aș fi vrut, dar nu mi se potrivește. Oricum, după această experiență am învățat câteva lucruri despre relația chelner-client și invers. În primul rând, pentru ca cel ce comandă să fie mulțumit, nu trebuie să se “alinte” în fața celui ce-l deservește. În al doilea rând, un chelner ar fi bine să-și ia, din când în când, câte o mică “vacanță” (ajută foarte bine la stabilirea sistemului nervos, dat fiind faptul că prima regulă nu prea este respectată). În al treilea rând, clientul trebuie să răspundă la întrebările chelnerului (nu-s multe, una-două), astfel încât să nu-l facă pe acesta să aștepte 10 secunde pentru un “Da!” sau “Nu!”; mai ales atunci când vede că este mult de lucru. Și, nu în ultimul rând, chelnerul are întotdeauna dreptate; chiar dacă regula pe care o știu toți se definește invers proporțional.
M-am uitat ieri la filmul “Waiting“, o comedie americană, care ecranizează perfect atitudinea, comportamentul și relațiile chelnerilor cu cei care au întotdeauna pretenții (mai multe sau mai puține). Zâmbetul forțat, transformat în unul sarcastic (în dependență de cum evoluează discuția de la început), situațiile incomode generate de doamne înăcrite, nemulțumite de felul cum au fost servite data trecută și bacșișul pe care îl lasă consumatorii la sfârșit sau uită să-l lase - Toate sunt ingredientele indispensabile acestei profesii, indiferent cât de experimentat este chelnerul.
Personajul Naomi din filmul respectiv reprezintă exact tipul de chelneriță americană, aceasta mai având și un temperament “pe măsură”
http://www.youtube.com/watch?v=7SyJ-ZCW3FI
P.S. De asemenea, mi-a plăcut faza cu “regula celor 5 secunde” și rețeta adăugătoare pentru cei ce-și arată “colții”
P.P.S. După acest film nu prea ți-i a merge la restaurant.
Apropo, ca să fie totul clar - ieri a avut loc o inspecție sanitaro-ecologică la restaurant, în urma căreia s-au aruncat câteva kg de carne și (atenție!) a fost găsit pește (salmon) din 1997 :)) (Eu tot n-am crezut).
Sursa
2009-02-09 01:07:30