Oamenii de televiziune – “nişte măscărici”?
“Vrei să-ţi spun părerea mea despre oamenii de televiziune? Suntem toţi nişte măscărici demni de scârbă, care venim şi ne schimonosim la televizor, tragem nişte filosofii în care nici măcar noi nu credem, plecăm acasă şi avem exact aceleaşi probleme ca şi oamenii obişnuiţi. Dar nu ne place să fim confundaţi cu ei, pentru că noi suntem vedete de televiziune. Să mori tu?!… Mă, dacă mori tu mâine, doamna Teo, faci infarct şi crăpi, se opreşte lumea? Nu!”
(Teo Trandafir, fostă vedetă PRO TV)
Aşa s-a exprimat Teo Trandafir, fosta vedetă PRO TV, în interviul “Verde în Faţă”, acordat pentru Jurnal Naţional. M-a mirat tonul abordat de ea în acea discuţie. După ce atâţia ani a fost un model al succesului în carieră, acum, chiar ea, cea care a fost atâta timp pe val, încearcă (din nou) să spargă tiparele şi să afirme că, de fapt, „nu dă doi bani pe chestia asta cu televiziunea”.
Să fie oare chiar aşa? Şi dacă era mai departe la PRO TV spunea oare la fel? Nu apare aici discrepanţa între ce spunem, ce gândim şi ce suntem?
Oare abia acum Teo realizează că: “De fapt, televiziunea este un cinematograf sau un circ, sau o luptă de gladiatori trecută în alt registru. E atât de simplu! Nu mi se pare nici carieră. Da, faci o carieră, în condiţiile în care eşti Papa de la Roma sau eşti general de armată, pentru că atunci când ai zis: „Hai, ostaşii mei!”, ăia se duc şi-i omoară pe toţi sau nu-i omoară pe toţi… Câştigi un război! Noi nici măcar nu ducem un război. Noi nu facem nimic”?.
Ei bine, doamna Teo pare cam derutată, iar acest fapt reiese din însuşi tonul dialogului întreţinut cu ziaristul Marius Tucă. Dincolo de toate, fost vedetă a PRO TV-ului mi-a părut că întrece totuşi măsura. Pentru ea pare că lumea s-a terminat, pentru că a avut un eşec în carieră, şi nu prea mai are putere să îşi revină. Totuşi, dacă citeşti acel interviu, îţi daţi uşor seama că problema, de fapt, este chiar în ea.
“Că se uită la baba Leana doi oameni sau la mine un milion, nu este nici o diferenţă. Ar fi o diferenţă dacă uitatul la mine i-ar ajuta cu ceva. Da, dom’le, mă uit la doamna Teo, pentru că ne dă nouă carne, lapte, brânză, ouă… Nu-i ajută la nimic!… Se uită doar la mine. Şi ce câştigă omul ăla? Este mai bogat? Este mai p… dos?” – se întreabă Teo.
Eu i-aş răspunde aşa: Nu, doamna Teo, pentru oameni “uitatul la televizor” nu este echivalentul “ouălor, cărnii, laptelui sau brânzei”. Este adevărată ideea cu “doi oameni sau un million”, dar asta depinde de ce faci. Uneori, e mai bine să te urmărească doi decât un milion…
În acelaşi intervei vedeta mai spune, glumind, desigur, că abia acum realizează care este diferenţa între Louis Vuitton şi filosoful francez Denis Diderot. Teo: “O să vină şi o zi când o să-mi aduc aminte că am citit două cărţi legate şi dacă mai şi ştiu care e deosebirea între Louis Vuitton şi Diderot…”. Personal cred că un moment de respiro nu i-ar strica, iar etapa aceasta trebuie să ştie cum să o folosească. Depinde de fiecare cum înţelege pauza pe care o are la dispoziţie. Unii decad în extrema pesimismiului ineficient, în timp ce alţii, dimpotrivă, o fructifică.
Teo, însă, după ce a fost atâţia ani în top, este într-o criză, iar regretele, nostalgiile şi frustrările ies la iveală în acest interviu mai mult ca niciodată. “Nu ştiu cum, în ce parte s-o apuc. Şi atunci, jumătate din mine a luat-o într-o direcţie, ailaltă, în direcţia cealaltă. (…) Păi, una îşi caută disperată de lucru şi cealaltă stă acasă”, conchide fosta vedetă PRO TV.
Întrebată despre ultimii doi ani din carieră, prezentatoarea a răspuns: “A fost sinucidere curată”. Cât despre rolul ei, de-acum înainte, spune: “Habar n-am! Trebuie să găsesc ceva care să mă facă fericită şi ceva ce ştiu să fac atât de bine, încât să pot numi acel ceva carieră. Eu am făcut televiziune după ureche. N-am înţeles nimic în afară de momentele când am fost îndrumată într-o anumită direcţie”.
Trist peisaj şi regret că Teo nu este mai optimistă. În general, nu îmi plac oamenii trişti, totuşi, ei i-aş da un sfat: Get a life!!! (aşa cum spunea şi doctorul Sobel din cunoscutul film „Cu Naşul la psihiatru.”) Asta ar trebui să facă şi ea, să meargă mai departe şi să nu mai rămână cu frustrările şi nostalgiile. Un prim pas ar fi, de exemplul, să scrie o carte. Sunt sigură că ar avea succes.
Voi ce altceva i-aţi sugera?
Sursa
2009-02-08 23:15:34