Reteta cu aperitiv de notite la tocana de cuvinte.

Vin alegerile! Probabil ca acest articol ar trebui sa fie incheiat imediat dupa semnul exclamarii, deoarece deja s-a spus totul doar cu ajutorul a primele doua cuvinte, dar totusi voi continua de insirat “varza” de idei, uneori aberante, pe care care capul subsemnatului incearca sa le expuna, idei uneori mascate si printre randuri.

Suntem de fapt in fata unei constante, pe care majoritatea vizitatorilor acestui site o inteleg dar tind sa creada ca respectiva constanta este de fapt o necunoscuta, sau o variabila. Aceasta constanta se numeste “Coruptia in sistemul administrativ”. Incepand din ‘89 am fost martori ai acestei constante si totusi odata la patru ani refuzam cu desavarsire sa credem ca de fapt acest lucru este factorul determinant al impartirii puterilor in stat. Daca le luam pe fiecare in parte am obtine urmatoarele:

1. Parlament. Majoritatea electoratului crede ca odata la patru ani fiecare in parte este liber sa decida cine il va guverna. Parerea mea pur personala (care poate fi ignorata) este ca de fapt odata la patru ani asistam la inscenarea unei piese cu autor si regizor deocamdata necunoscuti noua. Actorii ar fi electoratul dus de nas si pleiada care de obicei perindeaza prin edificiul parlamentar. Aceasta pleiada, cat nu ar fi de ciudat, de obicei e constanta si daca nu s-a numit “agrara” atunci a devenit “comunista”, sau in alt fel care pana la urma prea putin conteaza. Continuand aceste idei personale (puteti sa le spuneti si aberatii), tind sa cred ca de fapt electoratul este mintit exact de la inchiderea sectiilor de votare si incepand cu numararea voturilor, odata cu invalidarea anumitor buletine de vot, sau/si completarea voturilor cu buletine de vot ale persoanelor decedate, sau prin buletine ale persoanelor care nu au ajuns la vot (nu conteaza din ce cauza). Apoi, tind sa cred ca unele buletine sunt deja “votate” si stocate in vehiculele care fac transportul lor catre biroul electoral sau inlocuite pe traseu. Suna a teorie a conpiratiei dar sunt in acelasi timp niste posibilitati si totodata hibe ale sistemului actual de vot. Nu cred ca este cineva convins de faptul ca nu este imposibil. Dar sa ne intoarcem la parlament.Nu conteaza cine si cum a ajuns parlamentar atata timp cat este supus ierarhic anumitui individ sau grup care ii coordoneaza votul sau personal. Tot timpul asistam la “fractiunea a hotarat” si orice deviere de la “fractiune” poate fi sanctionata. Iarasi ajungem sau la intimidare sau la coruptie. Practic nici in parlament nu exista democratie. Nu stiu in cata masura e intimidare, dar cu siguranta coruptie este foarte multa, iar “voturile” sunt cunoscute chiar inaintea propunerii unei legi, asta pe langa faptul ca foarte multe legi au tinta exacta, si anume buna stare a lucrurilor in ograda parlamentarului, sau ca e vorba de vanzare de materiale de constructii, sau ca e vorba de importuri sau ca e vorba de asfaltari etc.

2. Presedinte. Teoretic Presedintele Rep. Moldova este o persoana aleasa de parlament si ar avea doar o functie simbolica in stat, sau cel putin asa ar trebui sa fie atata timp cat Moldova este o republica parlamentara. De fapt asistam la urmatoarele: Parlamentul care este ales “dracu` stie cum” il alege pe “dracu` stie cine” sa fie “dracu` suprem” precum spune constitutia la Cap. V, Art. 77, Aliniat 1. “Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.”.

3. Guvern. Ca si presedintele, este o structura executiva a statului, aleasa iarasi de catre parlament. Nu mai ai nimic de comentat … Cei care fac legea ii aleg si pe cei care sa o execute … Este democratic. Oare alegerile au fost democratice? Pana la demonstrarea contrarului totul ramane a fi “democratic”. Dar (un mare dar), cei care guverneaza probabil ca au de dat si niste “biruri” celor care i-au ales, respectiv ministerul de interne (politia), sau min. justitiei (procuratura, judecatoriile etc.) au de lucrat pentru buna stare a buzunarului celui care l-a numit in functie, respectiv liderii/liderul anumitei fractii parlamentare.

Societatea civila ramane practic singura pe “piata impartirii puterilor”. Cei care sunt desemnati sa lucreze teoretic pentru popor (desemnati nu alesi) practic lucreaza pentru interesele personal.

Si totusi vin alegerile!! Si ce daca vin? Asistam din nou la interminabila difuzare a filmului “Ironia sortii” de revelion? Oare deja nu e clar cine va castiga? Oare deja nu e clar cine va guverna de fapt Moldova? Nu cumva deja il cunoastem pe prim-ministru dupa modelul rusesc? De unde si pana unde societatea civila crede ca va veni vremea intrarii in structurile europene avand asemenea servilism politic si asemenea justitie in cadrul unui stat politienesc? Cine va monitoriza alegerile? Oare toate sectiile de votare vor fi monitorizate de catre niste observatori impartiali si incoruptibili? Cine din actualii guvernanti va accepta plecarea de la putere? Care dintre ei nu va incerca sa se tina cu dintii de “bucata de paine” pe care o are? Eu sunt sigur ca ei au de unde da pentru campanie si “cumpararea” votului. Societatea civila ce are? Partidele din opozitie cum isi “cumpara” voturile? Hai sa fim seriosi si sa nu ne imbatam cu apa rece …

“Mamaliga nu exploadeaza” - nu-i o vorba romaneasca - dintr-o parte probabil ca se vede mai bine deoarece “mamaliga” tot timpul a avut impresii bune despre ea si este destul de subiectiva.

Iarasi revin la parerea mea personala - Moldova mai are de indurat inca cel putin 4 ani de pseudo-comunism, aceasta din pacate fiind realitatea cruda care are cele mai mari sanse de realizare.

Argumentez:

De cativa ani buni in Moldova nu au fost greve ale profesorilor, medicilor sau cadrelor sanitare, pensionarilor, politistilor, magistratilor, transportatorilor, artistilor etc., etc., etc. Toata lumea e fericita si indestulata cu salariul de 2000 lei (caz fericit) sau pensie de 500 lei. Taranii au asigurata piata de desfacere atat de mare incat nu mai au nevoie de subventii de la stat. Cadrele medicale nu mai iau mita pentru ca sunt satisfacute de salariile bugetare. Profesorii nu mai sunt corupti pentru ca salariul deja le ajunge! Oare nu pare ridicol?? O nemultumire poate fi expusa guvernantilor prin demersuri si in final greva. Oare toate demersurile au fost atat de bine solutionate ca pseudo-sindicatele nu au actionat la greva? Sindicatele sunt obligate sa ceara mai mult chiar si atunci cand li se da, pentru ca de asta sunt platite prin cotizatii. Vorbim de aderare la europa dar nu facem nimic european. Adica europenii o duc mai greu unde grevele sunt la ordinea zilei? Dreptul la greva este garantat de Art. 45 din constitutie: “Alin. 1 Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanşate numai în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor.” Nu cumva actiunile de nemultumire deja au fost inabusite sau corupte? Pana nu apar greve trebuie sa ne luam ADIO de la democratie si schimbari in sens democratic, astea fiind factor al democratie.

Actualele manifestatii de protest au numar mic de manifestanti care practic nu sunt bagati in seama de catre nimeni. Ei sunt neinteresanti iar revendicarile lor sunt neinteresante pentru ca asta nu aduce bani in plus in buzunarul celui care detine puterea, ba chiar bani in minus.

In raspunsurile mele anterioare la anumite articole pe acest site am mai precizat ca numarul de manifestanti este factor hotarator la luarea de atitudine.

Eu tot timpul am fost de parerea ca “Decat sa faci nimic mai bine nimic nu faci”. Zilele trecute am auzit expresia “Decat sa nu fac nimic mai bine fac ceva” … Adevarul e undeva pe la mijloc … Intr-adevar sa nu faci nimic e foarte comod si usor, dar sa faci ceva de dragul facutului e mai pozitiv? Faci ceva si iese “ceva”. Uneori acest “ceva” nici macar nu-l deosebesti de “altceva”. “Ceva”-ul asta daca ar fi mai bine gandit ar fi mult mai bun decat “nimic”, dar deocamdata a iesit un “nimic” din tot “ceva”-ul asta.

Pana va iesi ceva din altceva acest sir de idei poate fi inclusiv ingnorat. In rest va urez o seara(sau o zi) cat mai placuta.

Subsemnatul.