Toţi au dreptul la opinie...

Vi s-a întâmplat ca, citind o carte sau articol, să vă poticniţi de o formulare elegantă şi clară a unor idei pe care le-aţi nutrit de mai mult timp, însă pe care aşa şi n-aţi reuşit să le transpuneţi în cuvinte (sau cel puţin nu tot atât de coerent ca autorul cărţii/articolului)? E o senzaţie complexă: stimă faţă de mintea lucidă a autorului, o combinaţie de invidie şi dezamăgire că cineva te-a întrecut (păi şi eu am avut ideea asta!), bucuria că ai găsit o minte apropiată şi, în sfârşit, uşurarea pe care ţi-o aduce siguranţa că la momentul când vei avea necesitatea să exprimi acest gând nu te vei mai bâlbâi ci vei apela la formularea respectivă (cu referinţa necesară).
Sursa
2009-02-01 07:23:47