Fabrica de staruri

Am o criză acută de timp. Multe proiecte, idei. Cred că e criza de la 35 de ani, când vezi că viaţa trece şi nu prea reuşeşti nimic.
De ce unora le place, să privească viaţa altora? Le face plăcerea să-şi petreacă viaţa lui proprie în gol?
Eu nu văd nimic, ce poţi învăţa nou, privind nişte copii la TV.
Voi ce credeţi?