niste crestini si arta

Aseară, 2 octombrie, spectacolul „Monoloagele vaginului”, care urma să se joace pe scena Filarmonicii Naţionale, a fost scos de pe afiş şi suspendat pe o perioadă nedeterminată de timp ca urmare a protestului unor organizaţii religioase. „Este imoral”, zic ultracreştinii moldoveni. Mai mult, regizorul Nelly Cozaru a fost chemată la comisariatul de poliţie (probabil Centru) din Chişinău, să dea explicaţii în legătură cu caracterul presupus „depravant” şi „erotic” al montării.

Nelly Cozaru: "M-a sunat doamna Bivol, directorul Filarmonicii, şi mi-a zis că au luat-o pe sus cei de la comisariat din cauza spectacolului şi trebuie să suspendăm desfăşurarea lui".

... Prima nedumerire este una cu caracter formal juridic: care sunt supoziţiile legale ale intervenţiei comisariatului de poliţie în teatru? Care sunt resorturile intervenţiei rapide a forţelor de ordine din moment ce acestea se prefac a fi surde la sesizările, apelurile şi interpelările unor organizaţii neguvernamentale, cetăţeni, instituţii mass-media, în cazuri mult mai grave, de corupţia sau abuz? Cum se poate, ca într-un stat laic, unde Biserica este (formal) despărţită de stat art. 31 (4) din Constituţie, unde libertatea creaţiei artistice este garantată şi nu poate fi supusă cenzurii art. 33 (1) din aceeaşi lege , unde libertatea conştiinţei este garantată prin art. 31 (1) , unde Nimeni nu poate fi urmărit pentru convingeri, gândire, credinţă sau necredinţă religioasă - art. 5(1) din LEGEA Nr. 125 din 11.05.2007 privind cultele religioase şi părţile lor componente?

Să fie un semn al tranziţiei spre o Teo-democraţie? De unde slăbiciunea organelor de drept moldovene pentru sutane? De unde şi reflexele astea realist-socialiste de a cenzura arta? Să fie biserica un nou Glavlit? De ce i se dă voie miliţianului să dea nepedepsit cu ranga în Constituţie, „în numele legii” şi să cheme la „carandaş” oamenii de creaţie? Eu cred că ar trebui să se autosesizeze toate uniunile de creaţie, în frunte cu adormita (se trezeşte doar la alegeri şi la colive patriotice) Uniune a Scriitorilor şi cea Teatrală, măi neni frunţi luminate, nu lăsaţi cenzura să intre în atelier, pe urmă n-o mai scoateţi de acolo!

A doua nedumerire este una cetăţenească şi se referă la categoriile etice „moral” şi „imoral”- aruncate cu atâta lejeritate în spaţiul public de intelectualul colectiv al bisericii ortodoxe din Moldova. În mod clar, în opinia ortodocşilor moldoveni, este imoral să vorbeşti în public despre vagin (ce contează că ei o fac, atât în public, cât şi în particular, folosind termeni mai duri, originali şi populari); este imoral să te întrebi despre soarta femeii în spaţiul nostru social (ei, avem 8 martie, de curând şi ziua bunicuţei, oare nu e suficient?); este imoral să spui că femeia moldoveană este concepută ca o maşină de produs copii (cu toate obligaţiile aferente – muncă casnică, gătit); este imoral să spui că o fiinţă umană (femeia) are nevoie de afecţiune, de atenţie; că femeia trebuie protejată în lumea asta bărbătească dură!

Este „moral”, probabil, tot după mintea sfinţilor noştri capi duhovniceşti, faptul că preoţii conduc automobile de la BMW în sus, ca Mitropolia Moldovei şi-a tras un sediu care cedează în lux doar Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău şi ... Muzeului Luvru, că în 16 ani de capitalism sălbatic, preoţimea moldovenească nu a rostit nici o virgulă sau măcar două puncte împotriva eroziunii liantului social, a creşterii galopante a inechităţilor sociale, că în 16 ani Biserica Ortodoxă din Moldova nu a putut construi un pol etic, social şi intelectual care ar fi îmblânzit tranziţia moldavă, că Biserica l-a părăsit pe Hristos şi pe săracii lui, fără a uita să lustruiască pantofii mai-marilor zilei, că bisericile de la ţară se risipesc şi nu vine nimeni în afara sărbătorilor de Iarnă şi a Sfintelor Paşti, că există, în general, o asemenea instituţie...