Isuciu mă roagă să-i zic „trei nume de scriitori români contemporani (poeţi sau prozatori) pe care îi admir cel mai mult”. So, sunt 3 oameni fără de care Moldova ar fi fost doar un spaţiu irigabil + furnizorul nr. 1 de muncitori necalificaţi la export (în raport cu populaţia ţării): - Spiridon Vangheli, pentru „Ciuboţel”... copiii (şi unii maturi) ştiu de ce... - Vladimir Beşleagă, pentru „Zbor frânt” şi restul prozei sale. - Nicolae Esinencu, pentru piesele de teatru, romanul „Doc”, scenariul „Tunul de lemn”...