Apărut nr. 4 al revistei „Stare de Urgenţă” . Văd că sunt şi ceva schimbări grafice: fonul negru al copertelor a fost înlocuit cu un roz - magenta digerabil. Numărul a ieşit bunicel. Chiar bun. Diferenţa o fac câteva tablete semnate de Iulian Ciocan, un „sondaj” critic al poeziei tinere din Moldova (D. Crudu) şi două articolaşe semnate de Michael Wiersing Sudau (despre eu+my wife nu mă pronunţ). Unul dintre articolele lui Sudau, „Republica Moldova şi libertatea presei” (p.5) ar face onoare oricărui ziar serios din România (dacă, unele generalizări erau susţinute de cifre, indici, citate sau citări, bucata publicistică era bună chiar pentru un „Le Monde” sau „Der Spiegel”). Subiectul e vechi de când lumea (moldavă): libertatea presei moldoveneşti, cum (şi cu ce) se mănâncă ea, cum (şi cui) stă în gât… Reţetele, însă, sunt inedite şi îndrăzneţe: 1) ar fi important pentru libertatea presei din Moldova dacă ar începe să fuzioneze şi ziarele, în loc să se aducă pe piaţă – după cum se întâmplă iarăşi şi iarăşi – publicaţii noi cu tiraj extrem de mic. 2) două (sau maxim trei) ziare importante cu un tiraj mare ar fi silite şi în Moldova în mod automat să supună, în favoarea pluralismului de opinie, unele preferinţe. Aproape cred şi eu că un kolhoz mediatic Jurnal de Chişinău + Timpul de dimineaţă sau Jurnal de Chişinău + Ziarul de Gardă ar fi un actor mult mai important decât oricare dintre aceste ziare luat în parte. Efectele de compunere (interferenţă) ar amplifica probabil credibilitatea Leviatanului mediatic… Credeţi că sunt posibile asemenea scenarii?