la unguri

Tocmai am revenit de la Budapesta...

Am câteva poze la care ţin foarte mult: ambele sunt cu cărţi, prinse într-o cafenea, pe Raday utca: Voros Postakocsi.

Nu ştiu dacă îmbinarea culturalului cu comercialul, legarea cărţii de alimentaţie şi „entertainment” e o „glumă” fericită, dar m-am surprins să gândesc că actul lecturii poate transgresa autonomia gestului alimentar (o fac, într-un cadru mai trivial, zilnic – la bucătărie sau în pat), a celui de odihnă şi relaxare.

Ideea de autonomie strictă a lecturii faţă de alte gesturi şi ritualuri umane este periculoasă din câteva motive. Întâi că o autonomie reală a unui gest, spaţiu sau ritual este practic imposibilă, întrucât procesul nu se desfăşoară într-un ipotetic spaţiu cosmic, ci într-un cadru social bine definit, structurat şi organizat). Apoi, efectul psihologic pervers al postulării unui spaţiu al lecturii independent este...degradarea lecturii. În dorinţa de a delimita lectura de celelalte activităţi ajungem să nu-i mai lăsăm loc în cotidian, în proxim şi să o plasăm într-un imaginar imposibil. Cine spunea că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii?