Campania pentru alegerile parlamentare din România pe teritoriul Republicii Moldova este una stranie, ambiguă şi controversată.

La fel de straniu, ambiguu şi controversat este comportamentul organizatorilor acestei campanii, care dau impresia de oameni vinovaţi, de fiinţe timorate şi crispate de remuşcări, de persoane şantajabile chiar în faţa autorităţilor moldoveneşti pentru fapta „nedemnă” de a-şi informa, cel puţin, proprii cetăţeni asupra procedurii de vot.

Cel mai ridicol este faptul că şi candidaţii dau aceiaşi impresie. Toţi fac un joc fără miză concretă, publicul ţintă (celu-i care îi promit cetăţenie română) nu are dreptul la vot, iar agitaţia şi forfota electorală o fac pe câmpul de bătălie al partidelor politice din Republica Moldova, care folosesc aceşti candidaţi pentru lustruirea propriei imagini în perspectiva alegerilor parlamentare din martie 2009.

Şi doar Mark Tkaciuk ştie (genetic) când să se răstească prin vocea Ministerului de Externe la autorităţile române, ca „cel mai curajos” corp diplomatic din Europa să-şi înghită rezonabil limba, să-şi amintească brusc de „eroismul” „gigantului” diplomaţiei tuturor timpurilor - Titulescu şi să uite, în aceiaşi clipă, de o istorie glorificată şi triumfalistă, frizată până la ridicol de ei cu ocazia recepţiilor de 1 decembrie.

Faptul că doar 3% - 5%, ca de obicei, dintre cetăţenii români cu domiciliu în Republica Moldova vor veni duminică la votare nu-i o problemă, important este ca cele două state să menţină, cu orice preţ (mă omoară sintagma asta diabolică), o relaţie „funcţională”.

Am mers, acum o săptămână, la lansarea campaniei electorale a lui Tudor Panţâru, a cărui prestaţie publică o admir de la distanţă de mai mult timp, fără să-l cunosc personal. Am mers cu gândul că acolo vor fi şi alegători numai buni de convins să voteze pentru Panţâru şi, în plus, să-i mai îndemne şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Nici pomină de aşa ceva.

Am participat la o „tusovkă” propagandistică PLDM-istă, care, în esenţă, s-a redus la banala lozincă: „Stop – Panţâru, Start – Filat!”. Pentru prima dată, am regretat lipsa de experienţă politică a lui Tudor Panţâru, ceea ce, de altfel, îi dă un şarm aparte acestui om cumsecade, care a fost angajat, pe gratis, agent electoral la „IPTEH” -ul politic al lui Filat.

Am plecat cu gândul la cetăţeanul turmentat al lui Caragiale, care, nu ştiu de ce, în loc să mă întrebe „Şi eu cu cine votez?”, îmi tot rostea din Eminescu: „Şi deasupra tuturora va vorbi un mititel/ Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el”. Am plecat. Şi din acea zi până acum, caut cetăţeni români pe care îi informez asupra procedurii de vot şi îi rog să voteze duminică pentru Tudor Panţâru, lucru pe care vă rog să-l faceţi şi Dumneavoastră, dacă aveţi bunăvoinţa să luaţi cunoştinţă de materialele acumulate de mine în acest scop:  

Întrebări frecvente
Ghidul alegătorului român din străinătate
Modelul buletinelor de vot
Lista de candidaţi la Camera Deputaţilor
Lista de candidaţi la Senat