American – Moldavian Dream !!!
Wazzap my men! Say hello from Journalism Faculty!Deşi facultatea noastră este situată la etajul 4, noi vedem şi auzim totul ce se petrece la celelalte etaje. Iată că într-o zi, de „Sfântă Vinere”, am auzit nişte sunete de chitară în faţa Blocului Central. Eu, fiind pasionat de acest instrument, m-a intrigat ceea ce se petrecea acolo. Îndată ce am călcat pragul uşii Universităţii, parcă m-am trezit la un „rock show Party”, doar că lipsea scena, decorul, şase etaje de superboxe, 60.000 de fani, un baterist nebun şi 6 chitarişti. Excepţie a fost un tânăr cu o chitară care interpreta cântece în limba engleză. Spectatorii priveau şi ascultau entuziasmaţi şi îşi spuneau unul altuia: „Ia’ uite, a venit un american!”. Aceasta m-a intrigat şi mai mult, deoarece mie îmi place să comunic cu oameni mai ales din alte colţuri ale Pământului. L-am ascultat niţel şi apoi m-am apropiat. Într-adevăr, era un tânăr din statul american – Nashville, Tennessee. Se numea James Dickens. L-am întrebat dacă nu cumva este vreun strănepot al faimosului scriitor american Charles Dickens. Mi-a răspuns că nu ştie exact. Păcat… că nu ştii!… Nemaipomenit, dar se află pe teritoriul Moldovei din septembrie 2005, ceea ce nu m-a mirat că ştie limba română atât de bine (poate chiar mai bine decât un politician moldovean).
A absolvit Universitatea din North Carolina. Când l-am întrebat „What’ a hell are you doing here?” („ce faci aici?”) – el mi-a răspuns: „Nothing, just hanging out” – pur şi simplu se distrează. A ajuns aici în cadrul unui program religios, care m-a făcut să înţeleg multe… Cred că şi pe dvs… Având şansa să pun câteva întrebări unei persoane care s-a născut şi a trăit peste Ocean, m-am gândit să o fructific.
Prima întrebare era, evident, ca şi pentru un nou venit în ţara noastră: „La ce vârstă în SUA se permite să cumperi bere?”. Cu răspunsul acestei întrebări o să revenim mai târziu, acordând proritate impresiilor sale despre Moldova. „Moldova este o ţară frumoasă, cu multă verdeaţă. (sper că nu vorbea despre salată, ci de floră) Totuşi, oamenii sunt închişi, zâmbesc puţin (nu comentez zâmbetul american)”. Bunăoară, mi-a spus că în State la ospătărie lumea obişnuieşte să stea la coadă, dar aici „te-ntâlneşti cu situaţii de genul: dă-ti bă’ la o parti, cî ni-i foame!”.
La fel de curios i s-a părut că suntem o ţară bogată şi în câini. La început nu înţelegeam, se referea la conducerea statului?…ah, da „mulţi câini vagabonzi pe stradă”. Şi că veni vorba… l-am întrebat despre poliţiştii de „aici” şi de „acolo”. Este nedumerit de acţiunile acestor persoane publice, care-l sfidează: „Tak, shi kapustî ai?” – pe cănd în State oamenii legii te-ar pune „la răcoare” pentru o intenţie de a lua mită. El a argumentat că asta se datorează faptului că oamenii legii au salarii mari şi nu-şi permit o asemenea înjosire.
Următoarea întrebare a fost: „Cum ţi se par studenţii de aici?”. Răspunsul m-a trăsnit: „Sînt patzani ciotkie!”. Asta m-a pus pe gânduri şi mi-a dat o temă nouă de analizat, deoarece aceste cuvinte le-a auzit de la o persoană de aici, de printre noi, de lângă noi. Poate eşti tu! Dar poate celălalt care se îndreaptă spre tine!? Astfel, am ajuns la final. Şi, totuşi… la ce vârstă în SUA se permite să cumperi bere? Ia’ ghiciţi?
Sergiu DOSCA
(alias Serge Wood)
Sursa
2007-07-15 23:57:38