256324 cazuri COVID-19 în Moldova
834 – cazuri active
249312 – cazuri vindecate
6178 – cazuri fatale
Actualizarea datelor: 24 iunie 2021 ora 02:21


Coridor

CoridorCoridor


Ziarul facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM
RSS posts

Mass-media


Comenteaza





Mihai Ghimpu a fost ales preşedinte al CMC


Majoritatea consilierilor municipali Chişinău l-a ales, în cadrul şedinţei de astăzi, pe Mihai Ghimpu în calitate de preşedinte al Consiliului municipal Chişinău. Creştin-democraţii afirmă că au fost excluşi din coaliţia majoritară din CMC, informează AP FLUX.În cadrul şedinţei de astăzi, consilierii municipali l-au ales, cu 27 de voturi pro, pe liderul PL, Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al CMC. În favoarea preşedintelui liberal au votat 5 consilieri din partea fracţiunii social-democrate, 3 – din partea liberal democraţilor lui Filat, 11 voturi – din partea consilierilor PL şi 6 – din partea AMN. De asemenea, pentru candidatura lui Ghimpu s-au pronunţat Oazu Nantoi (PD) şi Mihai Severovan (consilier independent).Votarea de către reprezentanţii AMN, PL, PLD PSD şi PUM a candidaturii lui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al Consiliului municipal Chişinău reprezintă o excludere a creştin-democraţilor din coaliţia majoritară, consideră preşedintele fracţiunii PPCD, Alexandru Corduneanu.El a precizat că alegerea lui Mihai Ghimpu a avut loc fără consultarea opiniei reprezentanţilor fracţiunii creştin-democrate, deşi aceştia fac parte din respectiva coaliţie. „După două luni de consultări cu Mihai Ghimpu, am reuşit să-l convingem să includă fracţiunea social-democrată în coaliţia majoritară, însă asta a dus la excluderea creştin-democraţilor din coaliţie”, a precizat Alexandru Corduneanu.În acelaşi timp, liderul fracţiunii creştin-democrate din CMC consideră că noua majoritate, formată în urma votării candidaturii lui Mihai Ghimpu în funcţia de preşedinte al CMC, este foarte firavă, deoarece dispune de doar 27 de consilieri. Or, acest număr nu este suficient pentru a oferi o votare sigură. Potrivit lui Corduneanu, o majoritate puternică trebuie să dispună de, cel puţin, 35 de consilieri. „Noi vom monitoriza modul în care această majoritate, constituită ad-hoc în dimineaţa de astăzi, va gestiona treburile publice”, a mai spus Alexandru Corduneanu, citat de AP FLUX.
Pentru a înţelege cu ce se mănâncă, la Chișinău a fost inaugurat Centrul NATO


În prezenţa adjunctului asistentului Secretarului General NATO, Stefanie Babst, ambasadorului României în R. Moldova, Filip Teodorescu, ministrului Apărării, Vitalie Vrabie, vicepreşedintelui Parlamentului, Iurie Roşca, rectorului Universităţii de Stat din Moldova, Gheorghe Rusnac, experţilor, profesorilor şi studenţilor, pe 3 octombrie, în incinta USM, a fost inaugurat Centrul de Informare şi Documentare privind NATO din R. Moldova. Centrul este o organizaţie necomercială autonomă, constituită în formă organizatorico-juridică de instituţie privată, care îşi propune să promoveze valorile şi principiile euro-atlantice, să sprijine cooperarea dintre RM şi NATO şi să implementeze obiectivele şi activităţile stabilite în cadrul instrumentelor de cooperare RM-NATO.Gheorghe Rusnac a mulţumit Ambasadei României la Chişinău „pentru faptul că a acceptat propunerea USM, ca acest Centru să fi e deschis anume aici”. Ministrul Apărării, V. Vrabie, a declarat că „actualmente RM cooperează cu NATO în cadrul programului individual de parteneriat şi a planului individual de acţiuni a parteneriatului, care a fost semnat de R. Moldova în 2006”. Directorul Centrului, Radu Gorincioi, s-a arătat convins că „activitatea CID NATO va deveni un sprijin şi va da un plus de valoare la dezvoltarea cercetărilor, studiilor şi la informarea corectă a societăţii civile privind problematica securităţii R. Moldova оn contextul dezvoltării în parteneriat cu Alianţa Nord-Atlantică”. În cadrul unei mini-conferinţe susţinută după „tăierea panglicii”, oaspetele evenimentului, Stefanie Babst, a dat de înţeles că pentru a deveni membră a NATO, RM trebuie, în primul rând, să dorească acest lucru. „NATO nu caută membri, dar parteneri siguri şi stabili în domeniile de securitate şi apărare, iar RM a dat dovadă de a fi un partener capabil”, a subliniat oficialul. De asemenea, a fost discutată şi problema neutralităţii R. Moldova.Vicepreşedintele parlamentului, Iu. Roşca, e de părere că „statutul de ţară neutră reprezintă un fel de reţinere în politica externă a RM”, adăugând că „potrivit articolului 142 din Constituţie, statutul neutralităţii poate fi revăzut prin referendum”. În acelaşi timp, ministrul Vrabie a spus că „pe agenda Guvernului nu există problema privind modificarea statutului de stat neutru al RM”.Tot în cadrul ceremoniei de inaugurare a Centrului NATO a avut loc premierea învingătorilor concursului „Relaţiile Moldovei cu Alianţa Nord-Atlantică: trecut, prezent şi viitor”, la care au participat jurnalişti, tineri cercetători, studenţi şi elevi.Pentru a deveni membru NATO, R. Moldova trebuie, în primul rând, să-şi dorească acest lucru.Ion Surdu, Coridor
Experţi în ale luatului peste picior


Mulţi dintre noi atingem anumite succese cu mult greu, iar cei din jurul nostru privesc acest lucru cu scepticism, poate pentru că lor le vine mai greu să se afirme sau poate le e greu să guste din succes. Vorbind în acest sens mă refer la cei care venind în anul I la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării doresc din răsputeri să atingă culmile înaltului în pofida faptului că printre ei se mai numără şi alt gen de persoane care sunt tari în ale luatului peste picior, dar nu şi în materie de jurnalism. Sunt cei care se consideră “cool” când, de fapt, în instituţia în care învaţă sunt nimeni. Mai este însă şi o altă categorie de studenţi înmatriculaţi în anul I, cei care nu ştiu pe ce lume se află şi ce caută ei la Jurnalism, Comunicare, Activitate Editorială ori Biblioteconomie, cert, însă e faptul că au venit şi ei să facă nişte studii pentru a avea o diplomă.Înţeleg dorinţa lor de a fi în rând cu lumea, dar nu înţeleg care-i rolul lor ca specialist, de moment ce nu vor să facă carte sau poate nu şi-au ales bine meseria!Mă întreb şi vă întreb şi pe voi, care este menirea unui jurnalist, purtător de cuvânt, bibliotecar, este de a fi tare în materie de luat peste picior sau în materie de ceea ce ni se predă şi noi asimilăm?Ce fel de specialist este acel care se dă mare şi tare, când nu ştie elementarul, de a copia o fotografie dintr-o mapă în alta (mă refer la Tehnologii Informaţionale de Comunicare), ori ce înseamnă relaţii cu publicul, când de fapt aceasta este specialitatea lui. Unde mergem? La această întrebare vreau să-mi răspundă cei care nu ştiu pe ce lume se află şi ce vor de la viaţă. Poate că ar fi bine să facă actorie, atunci aici nu e de ei, să meargă la actorie! Poate le este draga camera de luat vederi, dar nu au abilităţi de comunicare. Atunci mergeţi să faceţi regie! Una dintre cunoştinţele mele spunea că cei care vin să facă jurnalism nu vor să devină o individualitate în domeniul pe care l-au ales, ci vor să fi e ca Andreea Marin. Să ştiţi, dragii mei că nu e atât de uşor să-ţi croieşti un nume şi să devii cineva, mai mult ca atât, un bun jurnalist este cel ce ştie de ce a venit aici şi face ceea ce nimeni nu a mai făcut, iar cartea pe parcursul anilor de studii le este căpătâi, căci numai aşa devii cineva.Sabina Vulpi, Coridor
GHEORGHE RUSNAC NU-ŞI VA DEPUNE CANDIDATURA PENTRU FUNCŢIA DE RECTOR AL USM


USM va avea un nou rector doar atunci când Regulamentul cu privire la ocuparea posturilor didactice şi alegerea organelor de conducere în instituţiile de învăţământ superior universitar din Republica Moldova, în urma unor modificări, va putea fi pus în practică.Potrivit reprezentanţilor Ministerului Educaţiei, noile alegeri din cadrul instituţiilor de învăţământ superior din Republica Moldova vor avea loca atunci când va fi încheiat procesul de reformare al acestui regulament.Solicitat de „Coridor”, rectorul interimar al USM, Gheorghe Rusnac, a menţionat că, în prezent, nu pot avea loc alegeri în nicio instituţie de învăţământ universitar. Astfel, această situaţie, potrivit lui, cauzează, deseori, unele probleme şi apariţia diferitor zvonuri. „Guvernul Republicii Moldova vrea să facă unele amendamente pentru a modifica acest regulament şi parlamentul, la moment, examinează acest proiect de modificări”, a spus Gheorghe Rusnac.Potrivit unor zvonuri, în urma acestor modificări, rectorii ar pute fi numiţi direct de Guvern. „Eu sper că nu va fi modificat actualul mecanism de alegere a rectorilor, în care aceştia sunt aleşi de senatul instituţiei, deoarece, astfel, vor fi încălcate normele democraţiei”, a adăugat rectorul interimar.Rectorul interimar a mai ţinut să menţioneze că nu va mai participa la alegerile pentru desemnarea noului rector al USM, astfel nu îşi va mai depune candidatura. Totodată, nu-i exclus, ca în urma unui decret prezidenţial, Gheorghe Rusnac să devină noul ambasador al Republicii Moldova în Italia.Conform Regulamentului, în vigoare, de alegere a conducerii unei instituţii, rectorul instituţiei de învăţământ superior universitar este ales pe bază de concurs de Senatul instituţiei respective şi confirmat în post de către Guvern.Menţionăm că, mandatul de rector al domnului Gheorghe Rusnac a expirat pe 19 iunie anul curent.Victor TĂNASE, CORIDOR
Între Prefaţă şi Prolog


Tot ce vom putea spune despre o facultate de jurnalism, în linii generale, reprezintă o banalitate prin simplul motiv al alegerii vocaţiei celor care au ajuns pe băncile „câinilor de gardă a societăţii”. Este prea consumat acest subiect, prin propria-i problematică abordată într-o multitudine de c ontexte, dar totodată şi atât de actual, prin importanţa cu care inserează traseul informaţional a unei societăţi care, paradoxal, este atât de dezinformată.Jurnalismul contemporan este ca o hartă. Vastă, surprinzătoare şi în continuă mişcare, această hartă necesită o explorare grijulie, în a cărei puncte cardinale se conţin călătorii neaşteptat de dificile, dar tot ce întâlnim pe parcursul acestor aventuri, ne va face să nu regretăm că am părăsit fotoliile confortabile din sufragerii şi am expus spiritul întinerit de atâta vacanţă (pe termen nelimitat) sub tăişul peniţei. Orientându-ne prin spaţiul informativ cu ajutorul acestei "hărţi", trebuie nemijlocit să ne stabilim unele puncte de reper. În funcţie de ele, noii-veniţi în lumea emanatoare de informaţie, vor şti să se orienteze mai uşor printre iţele încâlcite de netransparenţă şi birocraţie. Iar dacă nu, pot porni din nou la drum, către următoarea aventură. În definitiv, ca să parafrazăm o expresie celebră, „Jurnalismul reprezintă o călătorie, nu o destinaţie”. Continuarea acestei călătorii, depinde de cei ce o întreprind. Atunci când un jurnalist, indiferent de experienţa care îl caracterizează, primeşte omagii prin tot ce a creionat cu o emoţie specială pe marginea unui fapt împlinit, sau pronosticat, se simte împlinit. Asta este boala mulţumirii izvorâtă din propria noastră neexperienţă. Tineri, entuziasmaţi, cu un orizont de viziuni bine determinat, nu ne dăm seama că ne bucurăm, de fapt de efemeritatea unui succes care, treptat, devine neînsemnat. În acest context, unica armă pe care o avem în dotare, CUVÂNTUL, trebuie exploatat la maximum.De facto, CUVÂNTUL, este ca şi mărul. Îl alegi pe cel mai copt, să zemuiască, iar după ce l-ai spălat şi l-ai mirosit bine, îl oferi celora ce au cea mai mare nevoie de el. Devreme ce acest măr va fi consumat în limita unui tain impus de fluxul evenimentelor, vom fi împliniţi.Dacă ar fi să raportăm la cele menţionate mai sus esenţa ziarului „Coridor”, prin mica noastră mare experienţă pe care am sorbit-o în cadrul acestui ziar – neînsemnat pentru unii, esenţial pentru alţii – am luat elan pentru a putea doborî alte culmi, mai înalte. Şi nu afirm acest lucru din perspectiva sindromului „profesionalismului prematur”, pentru că sunt prea departe de el, ci o spun cu mândrie pentru că am participat la ceea ce se poate numi un ziar, în condiţiile unei facultăţi criticate de mulţi, detestate de alţii, dar în cadrul căreia au fost şcoliţi majoritatea, de aceeaşi profesori deveniţi în viziunea unora, „inutili”.Nu este adevărat domnilor actuali şi foşti studenţi! Nu avem dreptul la replică în faţa celor care chiar şi în condiţiile pe care le hulim cu atâta seriozitate, au avut curaj, „să vă” şi „să ne” îndemne pe noi, tinerii condeieri, să ajungem acolo unde am ajuns, sau tindem să ajungem. Ar fi foarte nedrept ca anume Ei, Profesorii noştri, să primească aceste osânde, pentru că ei, călăuzitorii noştri, sunt cu studenţii într-o luntre, victimele aceloraşi condiţii sumbre, create voluntar sau involuntar, care predomină în învăţământul nostru.După această „abatere lirică”, putem spune cu mândrie că ziarul facultăţii „Coridor”, îşi schimbă cârmuirea. Suntem convinşi că, acei care vin în urma noastră, vor fi mult mai eficienţi şi mai răzbătători. Nu cred că sunt eu în stare să fac o prezentare noului corp redacţional – acest fapt va fi dovedit chiar de persoanele vizate mai sus, prin felul în care vor monitoriza esenţa evenimentelor.Totul începe aici şi nicidecum nu sfârşeşte cum ar gândi alţii. Or, ziaristica presupune continuitate, de astfel, ca şi perenitatea informaţiei. Nu trebuie să uităm nici începuturile, nici să omitem perspectivele viitorului, dar cel mai important este să stoarcem de actualitate prezentul, prin propriile sale arme – efectele şocante şi captivante asupra societăţii.Şi dacă nu credeţi celor afirmate de mine, solicitaţi părerea domnului decan a facultăţii noastre, Constantin Marin. Dumnealui, vă va lămuri mult mai bine temeiul comparativ al timpurilor în jurnalism.Post ScriptumŞtie cineva, cine este autorul maximei „Jurnalismul este istoria unei clipe”?Alexandru LUCA, CORIDOR
Coridor revine
Ziarul CORIDOR se reîntoarce pe teritoriul FJŞC. Se întoarce cu forţe noi, cu o echipă nouă şi cu multe surprize !!!Fiţi pe fază !!!Echipa Coridor :)
Ce mai face FJŞC ???
Vin zile grele pentru FJŞC !!! De fapt ca şi în fiecare an. Studenţi noi, probleme noi, idei noi. Nu vom mai avea studenţi la secţia frecvenţă redusă, în schimb vom avea toalete noi, renovate, cu gresie luminoasă şi termopane în loc de geamuri vopsite. Stdenţii vor face murdărie mai curat,  mai atent şi cu unele remuşcări, de fapt ca la orice început... Vom avea şi nunţi în toamnă, de fapt am avut şi în vară, cel puţin una despre care deja se ştie !!!Se vor naşte iarăşi polemici, dacă există mită sau nu pe coridoarele şi în buzunarele profesorilor, sau dacă sunt profesionişti dascălii noştri !!! Se vor supăra mulţi pe facultate, vor scrie în ziare desprecât e de grea viaţa la facultate. Dar de data aceasta cei care vor învinui pereţii facultăţii pentru neajunsurile personale, vor putea scrie plângerile în formă electronică, pentru că avem deja calculatoare noi, cu Word-uri şi cu şoricei noi. Vom trăi şi vom vedea!!!George IOSIP
Zeii necontemporanilor
Trăim într-un templu plin de zeităţi – Republica Moldova – şi, pentru ca zeii noştri să ne permită să ajungem la aurul lor nepreţuit, suntem obligaţi, nu să le încredinţăm, ci să le jertfim viitorul nostru. Şi atunci mă întreb: ”Ce avem de pierdut?” pe drumul jertfelor basarabene – lung cât un secol. Viitorul nu poate ocupa prea mult spaţiu atunci când mulţi gândesc că el nici nu există. Altarul ateist al realităţii mă provoacă să descătuşez aceste afirmaţii.Dumnezeu cu mine. Dumnezeu cu toţi.Coborând de la înălţimea adâncită a mitului basarabean, descoperim şi astrul apus al neamului românesc. Ne-am stins fraţilor, ne-am stins!!! Nu ne rămâne decât să ne rugăm „zeilor” noştri şi să aşteptăm sclipirea unei metamorfoze paralizate de (ne)democraţie. Asta să fie adevărata noastră existenţă? „Noi” – proşti, „Ei” – sfinţi, de aceea nimeni nu se încumetă să le gradeze intelectul. Omul cu câtă mai puţină minte are, cu atât mai puţin o foloseşte. Prostia este şi ea un element vital, ba chiar inevitabil. E o mare prostie să visezi în spaţiul nostru ce ne constrânge din ce în ce mai mult. Tinerii reprezintă viitorul, nu şi prezentul. E o prostie să crezi în povestea comunismului entuziasmat şi adept al spiritului mioritic, cu elementele sale de pastel veşnic. Am rămas în umbra Europei cu feţele crispate de nedumerire, nici înspre vreun punct cardinal. Poate ar fi unul, inventat de „zeii” noştri în beţia arhaicului, iar izvor de idei – punctul de sub picioarele noastre, ce azi ne-a cuprins gleznele, genunchii, mâinile, până va rămâne la suprafaţă doar un fir de păr pentru a ne depista Europa sau, mai bine zis, „umbra Europei”, ADN-ul neamului nostru. Legenda umbrelor devine din ce în ce mai actuală pentru noi. „Umbra văzând că omul n-o mai observă, a decis să nu mai doarmă noaptea cu el”. În curând va asfinţi şi ultima rază de soare, iar „Umbra Europei” ne va părăsi totalmente.„Deşteaptă-te române!!!”Gândeşte-te cât de mult îţi lipseşte Eminescu cel adevărat şi neştiut de nimeni! Gândeşte-te cât de mult îţi lipseşte măreţia şi drama Unirii, frântă în ecoul „moldovenismului prezent”!Am ajuns să fim broaşte hipnotizate care sărim în gura şarpelui comunist ca într-un lac…să-i vedem fundul. Şi numai fundul îl zărim!Oare ne-am transformat în icebergii arctici – reci la propriile noastre necesităţi? Niciun basarabean nu se mai teme de focul Iadului – au fost arşi de atâtea ori pe acest pământ!Dacă ne mai credem contemporani, să distrugem templul păgânătăţii mascate prin aura sfinţeniei. Şi într-un sfârşit să ne mai întrebăm odată „zeii” (ne)ciopliţi din metalul extras din adâncurile Siberiei (mai bine spus să-i „rugăm” să ne răspundă durerii): „Comunismul, ca şi fascismul, se bazează pe o ideologie antiumană. Totuşi, cât vom aştepta un proces al comunismului similar celui de la Nurnberg ?”Alexandru Luca
Primăvara - domnişoara de care aş fi vrut să mă îndrăgostesc
● A venit primăvara. Odată cu ea începe o nouă ploaie electorală, care trezeşte chiar şi cele mai somnoroase ciuperci politice. Dându-şi seama de „importanta” şi „sănătoasa” ploaie, fiecare încearcă, în fel şi chip, să arate cât mai frumos şi atrăgător. Asta pentru ca oamenii să nu-şi dea seama care dintre ele e comestibilă şi care – otrăvitoare. Îşi aerisesc sediile, se „înarmează” cu discursuri şi umblă haihui prin pădure în căutare de voturi…Umblaţi, că umblaţi bine! Oricum ciuperca-roşie (este vorba despre cea mai otrăvitoare şi care stă la marginea pădurii) va fi culeasă şi mâncată prima şi deci oamenilor nu le va arde de voi.● În R. Moldova s-a mai inventat o invenţie. Iată că după ce cu doi ani în urmă, la începutul lunii aprilie, s-a dovedit că o portocală poate fi transformată într-o roşie, anul acesta, deja la sfârşit de aprilie, s-a demonstrat şi contrariul – o roşie a fost schimbată în portocală. Descoperirea a avut loc în comuna Brătuleni, raionul Nisporeni.● E ora şase dimineaţa. Ies la balcon şi… peste mine dă năvală „sălbatica” şi frumoasa Primăvară. Mă ia de mână şi mă duce cu ea prin roua dimineţii parfumată cu aroma florilor de pe copaci…Păcat că n-a venit domnişoara asta – Primăvara – mai devreme. Poate mă îndrăgosteam de ea şi totul ar fi fost altfel acum…Ion Surdu
* * *
LiricăEşti înger şi demon, în bătaia lunii umbrite,de sclipirea ochilor tăi visatori.Eşti steaua, la care mulţi au încercat sa ajungă,însa au fost topiţi de căldura şi strălucirea ta.Eşti o bucată din primăvară, însorită si fragedă,ce mă scoate din minţi, cu corpu-i dezgolitşi mişcările-i pline de graţie.Devin robul frumuseţii taleşi a formelor impecabile ce-mi par nepămînteşti.Eşti atît de sublimă, asemeni unui vis,din care nu vreau să mă trezesc niciodată şi mă tem,ca atingerea mea să nu te spulbere.Nu credeam că natura e în stare,să creeze aşa un prototip, de parcă ai fi,produsul destinat unei expoziţii galactice.Zîmbetul tău nevinovat şi ademenitor,mă face neputincios în faţa ispitei.Eşti drogul, pe care trebuie să-l iau în fiecare zi.Corpul tău perfect modelat, mă duce cu gîndul la Eva…Oare cum arăta femeia, creată de însuşi Dumnezeu ?Fineţea mişcărilor tale mă transformă într-o fiară,care e gata să te sfîşie, însă iarăşi mă tem,că-ţi va fi letală încercarea-mi.Chipul tău fragil, dar bine conturat,te desprinde din dimensiunea realului şi te clasează,în cea afrodisiacă, unde pe deplin ţi-e locul.Trebuia să te vadă Da Vinci, ca să te vada întreaga lume,aşa cum te văd eu, convins fiind înca odata,că frumuseţea nu are margini !Nicolae Demian
FJŞC - în alt bloc de studii !!!?
Realităţi virtuale sau… Virtualităţi reale !De la1 septembrie 2009 FJŞC se va muta într-un bloc nou de studii. Este vorba despre clădirea care este încă în proces de construire, de pe strada Mateevici, vis-a-vis de blocul nr.4. Facultatea se va situa la etajul 3 şi 4 a construcţiei şi va avea 47 de auditorii dintre care două laboratoare TV, un studiou de înregistrări, o mini tipografie, o sală de calculatoare şi multe alte comodităţi. De acest lucru nu se ştia până nu demult când Guvernul Republicii Moldova împreună cu ambasada Fedreaţiei Ruse la Chişinău a oferit acest proiect investiţional Universităţii de Stat din Moldova. La concurs au participat mai multe facultăţi, însă proiectul a fost obţinut de facultatea ce se află la etajul patru al blocului principal.Am încercat să aflăm care este şi viziunea domnului Gheorghe Rusnac, rector USM, pofesor universitar, însă din păcate nu a fost de găsit.George Iosip
COLAJ
Ce-i trebuie omului să se simtă important?Bonjour a tous! Fiecare dintre noi doreşte să ajungă la soare şi lumea înconjurătoare să fie luminată prin prisma personalităţii sale. Oricum am simţit toate acestea pe dinăuntru şi pe dinafară. Recent am avut ocazia să plec la Cahul… dar nu aşa, ci aşa-a-a! Am fost însoţiţi tot drumul de o escortă oficială. Vă imaginaţi cum două sirene, din faţă şi din spate, alungau toate “muştele” de pe şosea. Cât face un drum până la Cahul? Noi ne-am ancorat la locul destinat după două ore de zbor. Păi, bine… acea vizită n-a fost una simplă. Am avut “fericirea” să-l întâlnesc pe “Fhurer”-ul nostru şi a doua zi mă întrebam de unde am luat gripa. Probabil de la privirea cea rece pe care mi-a dat-o la distanţa de un pas.Încă mai râdem până la lacrimi.La păstrarea tradiţiilor nostalgice suntem în fruntea… dar cui?… îi mai trebuie toate acestea. Să ştiţi că e lege (în adoptare) ca la glumele lui “tătuca” – să râdă toţi!Ochii Rontgen.Anunţ special: pentru a fi angajat în serviciul de pază a preşedintelui, persoana trebuie să posede puterile personajului “Cyclopus” (din filmul “X men”). Astfel se datorează faptul că ei te percheziţionează cu privirile lor.Emoţii pozitive.Dv. personal credeţi în energie + - a omului? De fiecare dată mă mir de efectele ei, dar, în acelaşi timp, nu-i suficient să mă conving în forţa acesteia. Poate aceasta-i şi scamatoria. “Enfin” mi-am revenit îndată ce am călcat pe coridorul facultăţii noastre. Sunt sănătos tun, aşa că , d-na Căşuneanu (prof. înot), putem pleca în larg… A bientôt mes amis!Serge Wood
“Tehnologia învăţământului nu e doar învăţare…”
Interviu cu Alexandra Gherasim, doctor în ştiinţe filologice, conf.univ., Şef Secţie Integrare Europeană, Consiliere şi Documentare Profesională, USM.- Care este misiunea secţiei dumneavoastră?Secţia Integrare Europeana, Documentare şi Consiliere profesională este o subdiviziune a Universităţii ce activează în baza Statutului USM şi a documentelor normative, care reglementează procesul de învăţământ din Republica Moldova.Misiunea secţiei este aceea de a susţine politica de integrare în învăţământul universitar european a USM prin implementarea Sistemului de Credite Transferabile şi de a sprijini studenţii în realizarea lor profesională prin consiliere educaţională.- Cum se implementează la noi în USM strategiile trasate de Procesul de la Bologna?În marea majoritate cele 10 direcţii strategice ale Procesului de la Bologna au început sa fie implementate încă din 20 mai 2005. Reforma de Realizare a Învăţământului Superior European reprezintă un proces continuu, deoarece întotdeauna există loc de perfecţionare. Unicul lucru realizat este organizarea învăţământului în 3 cicluri, care deja funcţionează în baza legii învăţământului. Celelalte direcţii sunt în curs de implementare. Rezultatele procesului vor fi discutate în 2010, la finalul perioadei planificate.- Care sunt punctele forte ale Procesului de la Bologna?Învăţământul Superior European, care a demarat în 1988 la Bologna, prevede un şir de modificari. Se pune accent pe asigurarea calităţii învăţământului, ceea ce înseamnă o armonizare a planului de învăţământ. Adică să fie compatibil cu programele de studii din cadrul altor universităţi. La fel o putem asigura prin planuri bune, întocmite concret, astfel încât specialistul să aibă acumulate nişte competenţe, să se poată încadra în lucru din prima zi şi să nu fie nevoie de instruire suplimentară în acest sens. Mai este nevoie şi de asigurarea cu mijloace didactice, tehnică, laboratoare de calitate şi pregătire înaltă a cadrelor didactice, care ar aplica nişte metode, tehnologii de predare, astfel încât cunoştinţele să ajungă direct la student. Disciplinele din programul de învăţământ să fie astfel încât timpul rezervat pentru ele să fie suficient pentru ca studentul să însuşească foarte bine meseria. Tehnologia învăţământului, a cunoaşterii şi ştiinţei, nu e doar o învăţare.Ele presupun cunoştinţe aplicate în cercetare ştiinţifică prin intermediul referatelor, conferinţelor ştiinţifice, studiilor de caz…, datorită cărora poţi ajunge la concluzii care ar putea avea valoare.- Ce relevanţe au creditele transferabile de studii?Creditele au proprietatea de a fi recunoscute în timp îndelungat, dar după anumite criterii. O ştiinţă care se dezvoltă revoluţionar nu poate permite ca acestea să fie valabile pe o perioada lungă de timp. Astfel, unele vor avea valoare, iar altele nu. Aderarea la Procesul de la Bologna presupune în mod automat recunoaşterea titlurilor, a gradelor ştiinţifice, actelor de studii, diplomei, suplimentului la diplomă. Chiar fiind exmatriculat, studentul primeşte o fişă academică unde sunt indicate notele şi creditele respective acumulate. Dacă acesta pleacă la altă universitate cu fişa respectivă şi aceasta îi recunoaşte creditele, atunci studentului i se spune să-şi continue studiile.- Care sunt problemele specifice cu care vă confruntaţi la momentul de faţă?Multe întrebări aşteaptă răspuns atât din partea profesorilor, cât şi din partea studenţilor, referitor la implementarea acestui proces. Studenţii se tem ca diploma lor de licenţă să nu fie echivalentă cu „studii superioare incomplete”. O mare parte din ei au părinţi cu studii superioare, care cunosc nişte realităţi anterioare precum că trebuie să înveţi 5 ani şi că din 3 ani nu va ieşi nimic. De aici apare şi neîncrederea lor faţă de acest sistem de învăţământ. Europa însă, nu face lucruri negândite şi neverificate, una din ele este selecţia studenţilor dupa primul ciclu, după care urmează cei 2 ani de masterat.- Ce dificultăţi întâmpină profesorii de care, în fond, depinde implementarea noilor condiţii de învăţământ?Profesorii sunt impuşi de nişte condiţii. Planurile de învăţământ prevăd cursuri obligatorii şi opţionale. Ultimele pot fi cele de specialitate sau orientare spre masterat într-un alt domeniu. Din planul nostru de învăţământ orelor opţionale le revine 40%. Respectiv, dacă studenţii nu aleg disciplina dată, ei pun în situaţie delicată profesorul care nu este de vârstă pensionară, dar pleacă din cauză că nu i se oferă ore. Altă dificultate este că toţi profesorii trebuie să-şi modeleze un pic cursurile. Daca până acum cursurile ofereau cunoştinţe fundamentale, astăzi se limitează la strict necesarul. E foarte greu să te adaptezi la aceste condiţii, mai ales dacă ai lucrat timp îndelungat după acelaşi model. Totodată, ştii că aceste cunoştinţe pot să-i folosească studentului, dar nu i le poţi oferi, în primul rând, din motiv că numărul de ore s-a redus.- Prin ce se deosebesc cele 2 tipuri de diplome la absolvire ?Ambele sunt diplome de licenţă, doar că statutul la fiecare este diferit. În 2008 vom avea două promoţii, de aceea trebuie să stabilim clar diferenţele acestor două sisteme educaţionale. De exemplu, să luăm o profesie anume, fie de cizmar. În primii trei ani el este învăţat să repare, să bata cuie …, însă nimeni nu-l învaţă tehnologia producerii încălţămintei. Adică, ciclul de licenţă prevede numai etapa iniţială.- Ce avantaje ar oferi studiile de masterat la angajare?Piaţa muncii se dezvoltă după mediu, societate, cerere, ofertă şi… conform preţurilor. E mai uşor să angajezi la lucru un licenţiat, fiindcă este mai ieftin. Cu toate că lucrează aceleaşi şase ore, deţinătorului diplomei de masterat i se cuvine un salariu mai mare. În masterand statul a investit, el are studii complete şi intelect format. Dar intelectul poate fi dezvoltat de sinestătător. Dacă eşti pornit corect la învăţat şi dacă te conduci dupa o consecutivitate clară, atunci nu-i neapărat să-ţi arate cineva până unde să înveţi. De aceea, uneori un specialist angajat doar cu diplomă de licenţă poate fi mult mai bun, chiar de neînlocuit, cu toate că nu a făcut studii de masterat. Depinde de fiecare caz în parte.Lilia Ţurcan
Ziarele din Basarabia la un loc de frunte în România !!!
Recent pe site-ul www.ziare.ro, la capitolul compartimente (ştiri) a fost inclus Republica Moldova, mai bine zis cele mai importante ziare şi agenţii de ştiri de la noi. Astfel, cel mai important portal de ziare din România va avea incluse şi publicaţiile din Basarabia.La compartimentul respectiv sunt alese cele mai importante articole din ziare şi sunt plasate pentru a fi citite şi analizate de catre utilitatori. Din păcate Republica Moldova nu dispune de o revistă de presă virtuală.Amintim că site-ul respectiv, până acum la compartimentul ziare internaţionale, avea doar doua periodice de la noi: Moldova Suverană şi Puls.
...
Frumoasă Dacie balcanică cu fii viteji ca şi Spartak,Ce trăiau fără de teamă cu romanii în atac.Îi robim cu mult nesaţ de meritata slavă,Ca prezentul să ne fie hrana noastră cu otravă.Cum poţi iubi pe cei ce te sugrumă?Ce au făcut din lupul get un ţap de turmă!!!Sunt falnici, bravi, deştepţi din Roma,Ce cu şiretlic şi gladius ne-au lăsat priveliştea, aromaUnui cătun şi-a casei din Carpaţi, unde bântuie în haosO cenuşă înglodată, cândva un foc de Daos.Şi acel deşert numit, mai ieri, pustiul geticE plin de oameni, dar la suflet petec.Lăsaţi-mă să plâng de dorul lor,Când ştiu precis că Roma noastră i-a lăsat în zbor,Dar l-aş ruga pe Dumnezeu să ne fereascăDe vechea Dacie Traiană - moderna Basarabie Rusească !!!Tanasii Victor
Oleg Serebrean:”Moldovenii în primul rând au falimentat psihologic”
Invitatul acestei săptămâni a emisiunii “În PROfunzime” difuzată de Pro Tv Chişinău a fost preşedintele PSL, OLeg Serebrean. S-a vorbit în special despre relaţia dintre Republica Moldova şi România la momentul actual, dar şi despre alte problemele cu care se confruntă Moldova la acest moment. “Eu câteodată mă tem, că Moldova nu are viitor” a declarat Serebrean. Tot el crede că guvernul de la Chişinău a încurajat exodul masiv din RM, şi crede că acest exod a convent autorităţilor comuniste. La final Oleg Serebrean a menţioanat că, relaţia dintre Moldova şi România se va schimba, odată cu schimbarea eşalonului politic aflat la guvernare.
Fără comentarii !!!
Votat de Sfatul Tariila 27 martie St. V. 1918In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. In puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania.Traiasca unirea Basarabiei cu Romania de-a pururi si totdeauna!Presedintele Sfatului Tarii, Ion Inculet; Vice-presedinte, Pantelimon Halippa;Secretarul Sfatului Tarii I. Buzdugan
Despre alegerile locale…
adoptată la 23 martie de către Parlamentul R. Moldova.Mandatul actualilor aleşi locali expiră pe data de 25 mai curent.După părerea mea nici de data asta nu vor fi validate alegerile.Pe lângâ mai multe motive, deja ştiute (şi care vor rămâne valabile de data trecută), unul din ele este (sau va fi), în viziunea mea, plecarea masivă a tinerilor în SUA (programul Work&Travel) exact înaintea alegerilor respective…Poate nu e un motiv serios sau esenţial, pentru unii, dar 1000 (2000, 3000 sau chiar şi 100 de voturi) sunt importante; pot fi decisive pentru un candidat sau altul (sau pentru validarea scrutinului).Important este că pleacă, în mare parte, cei activi politic… Desigur, că am auzit şi opinii precum că “oricum dacă rămân, vor prefera să doarmă sau să meargă la film în timpul votului”, opinie cu care nu putem să nu fim de acord… din păcate… Pentru că suntem indiferenţi din punct de vedere politic; ne este până în cot cine ne conduce şi cine… nu mai contează…De fapt, poate fi şi înţeleasă această atitudine a oamenilor, judecând după cum creşte lista doritorilor de a câştiga fotoliul de primar. Pe cine să votezi? În cine să ai încredere? ş.a.m.d. Dacă era un candidat unic din partea opoziţiei (sau, cel mult, 2), era altă situaţie. Dar aşa, vom merge din alegeri în alegeri, deoarece rânza fiecăruia e mai mare decât a celorlalţi…P.S.Până când nu vom conştientiza că “ceea ce am mai scum în viaţă este votul meu” (Constantin Tănase) , nu vom avea alegeri validate şi nu vom avea la conducere oamenii pe care îi dorim să-i vedem…Surdu Ion
American – Moldavian Dream !!!
Wazzap my men! Say hello from Journalism Faculty!Deşi facultatea noastră este situată la etajul 4, noi vedem şi auzim totul ce se petrece la celelalte etaje. Iată că într-o zi, de „Sfântă Vinere”, am auzit nişte sunete de chitară în faţa Blocului Central. Eu, fiind pasionat de acest instrument, m-a intrigat ceea ce se petrecea acolo. Îndată ce am călcat pragul uşii Universităţii, parcă m-am trezit la un „rock show Party”, doar că lipsea scena, decorul, şase etaje de superboxe, 60.000 de fani, un baterist nebun şi 6 chitarişti. Excepţie a fost un tânăr cu o chitară care interpreta cântece în limba engleză. Spectatorii priveau şi ascultau entuziasmaţi şi îşi spuneau unul altuia: „Ia’ uite, a venit un american!”. Aceasta m-a intrigat şi mai mult, deoarece mie îmi place să comunic cu oameni mai ales din alte colţuri ale Pământului. L-am ascultat niţel şi apoi m-am apropiat. Într-adevăr, era un tânăr din statul american – Nashville, Tennessee. Se numea James Dickens. L-am întrebat dacă nu cumva este vreun strănepot al faimosului scriitor american Charles Dickens. Mi-a răspuns că nu ştie exact. Păcat… că nu ştii!… Nemaipomenit, dar se află pe teritoriul Moldovei din septembrie 2005, ceea ce nu m-a mirat că ştie limba română atât de bine (poate chiar mai bine decât un politician moldovean).A absolvit Universitatea din North Carolina. Când l-am întrebat „What’ a hell are you doing here?” („ce faci aici?”) – el mi-a răspuns: „Nothing, just hanging out” – pur şi simplu se distrează. A ajuns aici în cadrul unui program religios, care m-a făcut să înţeleg multe… Cred că şi pe dvs… Având şansa să pun câteva întrebări unei persoane care s-a născut şi a trăit peste Ocean, m-am gândit să o fructific.Prima întrebare era, evident, ca şi pentru un nou venit în ţara noastră: „La ce vârstă în SUA se permite să cumperi bere?”. Cu răspunsul acestei întrebări o să revenim mai târziu, acordând proritate impresiilor sale despre Moldova. „Moldova este o ţară frumoasă, cu multă verdeaţă. (sper că nu vorbea despre salată, ci de floră) Totuşi, oamenii sunt închişi, zâmbesc puţin (nu comentez zâmbetul american)”. Bunăoară, mi-a spus că în State la ospătărie lumea obişnuieşte să stea la coadă, dar aici „te-ntâlneşti cu situaţii de genul: dă-ti bă’ la o parti, cî ni-i foame!”.La fel de curios i s-a părut că suntem o ţară bogată şi în câini. La început nu înţelegeam, se referea la conducerea statului?…ah, da „mulţi câini vagabonzi pe stradă”. Şi că veni vorba… l-am întrebat despre poliţiştii de „aici” şi de „acolo”. Este nedumerit de acţiunile acestor persoane publice, care-l sfidează: „Tak, shi kapustî ai?” – pe cănd în State oamenii legii te-ar pune „la răcoare” pentru o intenţie de a lua mită. El a argumentat că asta se datorează faptului că oamenii legii au salarii mari şi nu-şi permit o asemenea înjosire.Următoarea întrebare a fost: „Cum ţi se par studenţii de aici?”. Răspunsul m-a trăsnit: „Sînt patzani ciotkie!”. Asta m-a pus pe gânduri şi mi-a dat o temă nouă de analizat, deoarece aceste cuvinte le-a auzit de la o persoană de aici, de printre noi, de lângă noi. Poate eşti tu! Dar poate celălalt care se îndreaptă spre tine!? Astfel, am ajuns la final. Şi, totuşi… la ce vârstă în SUA se permite să cumperi bere? Ia’ ghiciţi?Sergiu DOSCA(alias Serge Wood)
Gospodăria de Stat din Moldova
PrefaţăAu moldovenii o vorbă dulce atunci când se adâncescîn pivniţă pentru a cinsti un pahar de vin la flacăra unei lumânări – „să fim oameni!”. Adică din cele mai vechi timpuri (de atunci de când vinul ne arăta drumul spre adevăr) moldoveanul nostru a făcut diferenţierea dintre om (ca fiinţă fizică) şi om (ca fiinţă gânditoare).Avem acelaşi sânge…Îmi place enorm de mult când, românul moldovean, Mihai Eminescu distinge lumea de oameni. Nu m-aş mira dacă distincţia aceasta a început s-o facă, tot, în beci la un pahar de vorbă cu bădia Ion Creangă.Vinul – buba gospodăriei USMDupă cum vedem Gospodăria de Stat din Moldova (GSM) duce lipsă de o adevărată pivniţă moldovenească,atunci când vedem că suntem înconjuraţi de multă lume însetată chiorâş (27 000, după ultimul recensământ,+ dascălii), însă nu ştiu de ce, tot mai puţini oameni.Să fie de vină oare vinul oţetit (din cauza butoaielor vechi nespălate) în turmentarea membrilor şi lucrătorilorGospodăriei de Stat din Moldova (GSM)? Cred că da! Căci cum e gospodarul aşa e şi butoiul.Filosofie vinicolăPărerea mea e că mai bine să fii îmbătat cu vin bun, ca mai apoi să spui adevărul nejertfit, decât să-l bei pe cel oţetit la o masă cu „bravii gospodari” şi pe lângă toate să te autoîmbeţi spunând minciuni. Cu vinul terminăm…uscăm paharul.ÎnvăţăturăOrice gospodărie agricolă, fermă – fie privată sau de stat are nevoie de buni gospodari (fermieri), lucrători,terenuri arabile, păşuni şi clar că şi multe „capete” ce să poată paşte imaşul – ca parte componentă a Fermei. Însă atunci când avem o mulţime de „vietăţi” ce sunt hrănite degeaba, ele aduc un non-profit gospodăriei fermiere. O astfel de gospodărie mult timp nu trăieşte…Trecem la treabăDe ce oare nepăsarea, ce bântuie în USM, i-a cucerit atât de mult pe o bună parte a acelora ce-şi fac parte. Acele persoane care, chipurile, ne „permit” să păşim pragul universităţii sunt acei mici proprietari „ce ne oferă carte ” spunându-le marilor proprietari „ce vor carte” un bine te-am admis! Împroprietărirea pe plan republican a avut avantajele şi dezavantajele ei plus o lege şi o manipulare, pe când aici în GSM împroprietărireaa avut loc datorită carnetelor pline cu „perje uscate” rămase în urma eforturilor depuse încă în şcoală sau liceu. Culmea! N-avem nevoie nici de lege şi nici de manipulare, atunci când „perjele uscate” aduc un bun venit unei gospodării atât de mari, mai ales în sezonul de iarnă. Şi studenţii admişi la diferite facultăţi nu le e ruşine deloc să înceapă abecedarul cunoaşterii (sau mai bine zis încreţirea creierului) abia, aici, în “alma mater”.Călăuză de la bătrâniDe ce să nu ne lucrăm pământul şi să ne creştem „capetele” în aşa mod ca la finele fiecărui an să avem o roadă bogată fără de concurenţă printre toate celelalte gospodării din regiune. Hai să punem baza pe calitate,dar nu pe cantitate! N-aş vrea să mai văd aşa ceva, dar mi-e ruşine când observ că în unele cazuri în USM (GSM) – necunoaşterea este „pedepsită” cu admiterea la facultate.P.S. Pardon, în niciun caz nu am generalizat.Victor TANASII
Concurs de creativitate sau de ce ne ocupă alţii locurile de muncă
Când eram în anul I, cea mai populară întrebare era “Cum trebuie să fie un jurnalist?” Şi răspunsurile urmau, care mai de care: deştept, inteligent, multilateral dezvoltat, educat, informat, interesat, activ şi tot aşa mai departe. Definiţiile unui jurnalist bun diferă de la persoană la persoană, dar majoritatea lor conţin şi adjectivele “ingenios,inventiv, creativ”.Mă bucură foarte mult să văd că studenţii mai “tineri” decât mine, adică cei din anul I şi II, sunt mai activi – colaborează deja cu presa scrisă, cu posturi de radio sau TV. Mai mult decât atât, am văzut chiar că avem 2 ziare ale facultăţii! Bravo! Totuşi, cum se face că, după absolvire, prea puţini foşti studenţiîşi găsesc un loc de muncădupă specialitatea aleasă? De multe ori, funcţia de reporter o ocupă un absolvent de la economie,juridică sau vreo facultate tehnică. De ce? Pentru că angajatorii preferă persoanele cu iniţiativăşi idei, adică ingenioase şi creative, dar, în acelaşi timp, responsabile şi suficient de inteligentepentru a face o treabă bună. Şi mă întorc la facultatea noastră, să clarific puţin lucrurile.E bine că se face ce se face, dar am impresia că se poate mai mult. Ziare de facultate mai fac şi alţi studenţi, de la alte facultăţi, care nu prea au nimic în comun cu jurnalismul (de exemplu, la facultatea de ştiinţe politice, la medicină, la economie…). În plus, studenţii de la alte facultăţi sunt mai creativi şi mai inventivi, cu mai multă iniţiativă decât jurnaliştii. Cel mai simplu şi mai apropiat exemplu: economiştii care-s “sub noi”. Săptămâna trecută au lansat o cutiuţă poştală pentru 14 februarie, au desenat un tablouaş,au atârnat inimioare. Şi tot organizează chestii de aşa gen şi cu alte ocazii. Noi, în schimb, nu facem nimic.Poate că suntem prea ocupaţi, sau poate că nu ne pasă. Iar peste un an-doi ne vom întreba de ce în locul nostru, în postul de reporter, a fost angajat un absolvent al altei facultăţi.Irina TRIBUSEAN
Îndrăgostiţi pentru o zi !!!
Deşi s-ar părea că s-au încheiat sărbătorile de iarnă, uite că luna februarie s-a făcut remarcată prin populara sărbătoare care îşi are originile încă în vremurile străvechi – Ziua Sfântului Valentin.Dedicată tuturor celor care se iubec, această zi cu adevărat poartă un mesaj profund, dar neînţeles pentrumulţi dintre noi. Şi nu întâmplător spun acest lucru, fiindcă forfota din magazine şi agitaţia tuturor celor care aşteaptă o singură zi din an pentru a înscena „piesa” fericirii, pentru a-şi face daruri şi pentru a rămâne mai apoi în aşteptarea ei, îmi crează sentimentul „superficialităţii”!?Probabil că asta e firea omului modern, de a-şi croi fericirea, buna dispoziţie doar de sărbători şi, nicidecum în afara lor.Poate asta e şi cauza de ce am început să facem sărbători din nimic. Da, am devenitmai închişi, mai indiferenţi şi chiar mai înrăiţi, fiindcă în agonisire de materii am uitat că zâmbetul sincer, vorba dulce care, de fapt, nu costă nimic, pot aduce zi de zi „sărbătoarea dragostei” în casele nostre.Acum, totuşi, stau şi mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu noi, dacă nu ar mai fi existat şi o asemenea zi… Ar fi oare dispărut dragostea de pe pământ?Aşadar, iubiţi-vă, iubiţi-vă şi dăruiţi iubire în fiecare zi fără a o transformaîntr-o zi specială marcată cu roşu în calendar,fiindcă pagina cade, dar iubirea trebuie să dăinuiasca veşnic…Dorina COJOCARU
Jean LEMAÎTRE: Europa suferă de existenţa unui abis între “elite” şi popoare
În săptămâna 4 – 9 februarie 2007, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţeale Comunicării (FJŞC) a fost gazda unei vizite deosebite. Domnul Jean Lemaître, profesor la IHECS/Bruxelles (Institutul de Studii Înalte în Comunicare socială), coordonator pedagogic al DESS în Comunicare şi Afaceri Europene (ciclul III), a venit la Chişinău pentru iniţierea unei colaborăridintre IHECS şi FJŞC a USM.Am profitat de aflarea dlui Jean Lemaître în R. Moldova şi i-am solicitatun interviu. Vi-l propunem în continuarecu multă plăcere.- Care este scopul vizitei Dstră în Moldova şi pentru cât timp vă veţi afla la Chişinău?- Vizita mea rezultă dintr-un acord de cooperare dintre Guvernul moldovenescşi Comunitatea franceză din Belgia. Obiectivul nostru comun este de a stabili o primă misiune de schimburipedagogice cu FJŞC de la Chişinău.Sarcina mea a fost dublă. Pe de o parte, am ţinut un curs în faţa studenţiloranului III de la specialităţile Jurnalism şi Comunicare, în special în domeniul afacerilor europene. Pe de altă parte, în jumătatea a doua a zilei, împreună cu decanul facultăţii, dl C. Marin, am multiplicat contactele şi discuţiile cu scopul de a da, în anii următori, noi elanuri acestei cooperăripedagogice iniţiate între FJŞC şi IHECS.- Prezentaţi-ne, în câteva fraze, IHECS.- IHECS este Institutul de Studii Înalte în Comunicare Socială situat la Bruxelles. Este un institut de studii superioare,echivalent cu nivelul universitar.La IHECS îşi fac studiile în jur de 1000 de studenţi, la care se adaugăaproximativ 100 de studenţi care urmează cele patru DESS (diplome superioare de specializare, o formă de instruire postuniversitară cu durata de un an). Două dintre cele patru forme DESS vizează în mod direct disciplineleeuropene: DESS în Comunicare şi Afaceri Europene şi DESS în Jurnalismeuropean.- Specialiştii formaţi la IHECS îşi găsesc uşor un loc de muncă?- În calitatea sa de şcoală de comunicareaplicată, IHECS oferă un avantajîn comparaţie cu facultăţile universitare.Tinerii noştri licenţiaţi ştiu să folosească camera, să facă montaje radio, să organizeze un ziar şi să creezeun site Internet. În cadrul DESS pe care îl coordonez – Comunicare şi Afaceri Europene – se insistă mult asupra legăturii dintre chestiunile tehnicede comunicare şi cele de analiză politică. Această metodă „încrucişată” de lucru – or, noi formăm comunicatoricare înţeleg politica europeană şi politicieni care ştiu să comunice – corespundecererii pieţei de muncă din Europa. Chiar dacă concurenţa este dură, tinerii bine instruiţi şi cunoscătoriai limbilor străine, au posibilităţi reale de angajare. Aproximativ 90% dintre studenţii formaţi la IHECS au un serviciu calificat.- Care sunt, în opinia Dvs., avantajeleşi/sau dezavantajele Procesului de la Bologna?- Avantajul PB, constă într-o mai bună lizibilitate a studiilor efectuate în universităţile care implementează, ca cele din R. Moldova, această reformă.Problema, pentru o ţară cum este Belgia, este că anul 5 de studii, adică Master 2, va fi considerabil mai puţin finanţat de către puterile publice. Ceea ce este un lucru regretabil, în opinia mea, deoarece numai puterile publicepot garanta egalitatea cetăţenilor în ceea ce priveşte serviciile esenţiale.Şcolile trebuie să rămână a fi nişte structuri culturale şi nu pot să alunecespre proiecte din ce în ce mai mult marcate de economie.- Ce cunoşteaţi despre ţara noastrăînaintea acestei călătorii?- Din păcate, foarte puţin. Ştiam că vorbiţi româneşte, că aveţi vin foarte bun şi că există un conflict în Transnistria.De asemenea, ştiam despre faptul că multe tinere din Moldova sunt traficate şi obligate să se prostituezeîn străinătate.- Ce v-a şocat şi/sau impresionat cel mai mult în Moldova?- În câteva fraze este dificil să spun. Oraşul este sărac, ştiam acest lucru. Dar mi s-a părut foarte curat. M-a frapatnumărul de maşini foarte scumpe şi m-am întrebat cum poţi să întreţii în mod onest o astfel de maşină. Am cunoscutmai bine realităţile politice din ţara dvs. Astfel, am aflat că un partid comunist a revenit la putere în urma unor alegeri democratice. Dar ceea ce m-a impresionat mai mult au fost studenţiipe care i-am întâlnit la cursurile pe care le-am dat. sunt nişte tineri cu o cultură generală vastă, cu talente lingvistice,capacitate de analiză, dar mai ales cu o manieră de a pune întrebări foarte directe şi concrete.- Care este gradul de „vizibilitate” al R. Moldova în „satul european”?- Cred că vizibilitatea este slabă. Am citit Planul de Acţiuni RM – UE, decis de comun acord în concordanţă cu Noua Politică de Vecinătate a UE. Anumite puncte din acest plan mă irită ca cetăţean al unui stat membru al UE. Moldovei i se cere să copieze sistemul economic al UE, să se alinieze tuturor standardelor. Tonul UE folosit în relaţiacu RM mi se pare neadecvat. Pentrumine, principala bogăţie a Europei, este respectul pentru diversităţile sale. Între ţări, relaţiile de cooperare trebuiesă se stabilească în baza respectului reciproc, şi nu de pe poziţii de superior – subaltern.- Care este diferenţa dintre studenţii„europeni” şi cei moldoveni, pe care i-aţi cunoscut în timpul acestei vizite?- Dacă facem abstracţie de limbă, nu am văzut nicio diferenţă. Studenţiidvs. sunt la fel de entuziaşti ca şi ai noştri. Un lucru însă m-a amuzat. Când profesorul intră în sală, studenţiivoştri se ridică în picioare, ceea ce denotă, bineînţeles, respect şi politeţe din partea lor. După revoltele studenţeştidin Franţa, anul 1968, la noi nu se mai practică acest frumos obicei.- Se pot forma (instrui) jurnalişti europeni la Chişinău?- Da, cu siguranţă. Ar fi două abordăriîn acest sens. Prima: să se permită câtorva jurnalişti moldoveni să devină corespondenţi europeni la Bruxelles. Dar acest lucru costă foarte mult. A doua (pe care o consider mai importantă):încurajarea tinerilor jurnalişti moldoveni să scrie mai mult şi mai profund despre afacerile europene acolo unde lucrează, la Chişinău sau în alte zone ale ţării. Pentru că Europasuferă astăzi de existenţa unui abis între „elite” şi popoare. Încurajarea jurnaliştilor locali să-i facă Europei loc în rubricile lor, reprezintă un mijloc de articulare a dimensiunii instituţionale a Europei cu realităţile sale concrete trăite de către locuitori şi cetăţeni.- Vă mulţumim pentru interviu şi vă mai aşteptăm la Chişinău!Aneta GONŢA
Interviu in Coridor
Ion SurduData naşterii: 18.03.1986Zodia: PeşteHobby: Internet, mass-media şi sportCaracteristici: Calm, tăcut, subtil.Victor TanasiiData naşterii: 14.10.1986Zodia: BalanţăHobby: Călătorii, atleticaCaracteristici: Este un tip “zăpăcit”, comunicabil, ţine la istorie şi neam.George IosipData naşterii: 4.11.1986Zodia: ScorpionHobby: Chitara, internet şi sportCaracteristici: Sociabil, glumeţ, ingenios,cântă mereu.Alexandru LucaData Naşterii: 3.11.1985Zodia: ScorpionHobby: fotbal, liricaCaracteristici: Romantic, vorbăreţ, comic,energic.1. Ce v-a unit şi ce vă uneşte?Ion Surdu (I.S.) Interesul comun, prietenie şi viziuni, mai mult sau mai puţin, comune.George Iosip (G.I.) Ne-a unit ideea! Ne-a unit plăcerea de a realizaceva. Ne-a unit chiar nebunia! Şi tot acestea ne unesc până acum.Victor Tanasii (V.T.) Pe noi „Coridor”-ul ne-a unit. Şi deja după „Coridor” am ajuns a fi mult mai mult decît simpli prieteni.Alexandru Luca (A.L.) Acum suntem prieteni buni, la începuteram distrămaţi şi ne priveam altfel, eram invidioşi şi exista rivalitatea între noi. Mai apoi am spus: „de ce să fim rivali dacă putem fi prieteni?”. Cu timpul prietenia a crescut, plus avem şi relaţii de breaslă, acum.2. Care-i aportul fiecăruia în activitatea grupului?I.S. Eu sunt redactor-şef, iar ceilalţi – redactori.Nu avem un plan, fiecare scrie ce vrea. Mereu e diferit, cine deţine informaţii, acela şi scrie.G.I. Toate activităţile noastre le împărţim proporţional între noi. Fiecare face totul şi fiecare face nimic. În alte cuvinte, unul pentrutoţi şi toţi pentru unul!V.T. Întotdeauna polii opuşi se atrag. Deaceea pe noi ne uneşte faptul că noi patru suntem total diferiţi: Alexandru – este o fire mai romantică, mai cu idei adică el poate vorbi numai prin figuri de stil. Ion – este cel mai responsabil şi este cel ce ne îndrumă mereu.George - … este fix, şi în primul rînd îşi îndeplineşte obligaţiunile.Mie îmi place să-mi ajut prietenii iar atunci cînd am de făcut ceva o fac de sinestătător.A.L. Nu există o ierarhie fixă, oficial funcţiile sunt împărţite, dar în realiate spunem că avem toţi aceeaşi funcţie – adică facem toţi ceea ce ştim mai bine.3. Cum a apărut ideea publicării ziarului?I.S. Spontan – într-o zi friguroasă de iarnă (râde), în timpul unei ore. La început aveam ideea creării unui radio (dar a trecut repede),apoi a ziarului facultăţii.G.I. Ideea a apărut într-un auditoriu din Facultate. Iniţial am vrut să edităm un mic ziar pentru „torentul” nostru. Cineva ne-a recomandat să ne apropiem de dl. Eugen Luchianiuc şi să-i împărtăşimideea. De la dl. Luchianiuc am aflat despre existenţa Centrului Editorial la Facultatea noastră şi despre posibilitatea de a edita un ziar pentru toată facultatea. După aceea am mers la dl. Decan, d-lui şi-a exprimat acordul şi, astfel, toate acţiunile noastre au avut efectul de domino, pas cu pas, coerent şi consecutiv.V.T. Într-o zi, George şi Ion, s-au apropiat de mine cu propunereade a crea un ziar, căci am observat că, în mod paradoxal, facultăţile de medicină ori drept, aveau un ziar al Facultăţii, iar jurnaliştii – nu.A.L. Într-o zi friguroasă (zîmbeşte) era ultima pereche, afară era deja întuneric şi în sala de curs eram cam puţini. Aiuream şi noi şi ne-am gîndit să facem un radio, dar am abandona repede ideea,Ion a propus: „mai bine ar fi un ziar”. A doua zi am mers la decan şi am început colectarea materialelor, aşa a luat foc.4. Cui aparţine ideea denumirii ziarului?I.S. Nu mai ţin minte, cred că lui Victor. Ştiu sigur că am pierdut o zi întreagă pentru a alege un nume şi la început era “Domino”.G.I. Iniţial ne-am gândit la denumirea „Domino”. Iar în ultima zi, ultima oră, ultimul minut (ca de obicei) a apărut denumirea „Coridor”. Cred că era Victor cu ideea…sau dl. Luchianiuc. Nu mai ţin minte.V.T. Idei erau diferite, dar cea de „Coridor” a fost a mea.A.L. Nu ştiu sigur, nu-mi pot aminti, erau mai multe opţiuni: Punct; Domino; dacă nu greşesc Victor a venit cu ideea.5. Cum aţi ales redactorul-şef?I.S. În urma unui scrutin majoritar. A fost un vot secret şi liber.După numărarea foiţelor (buletinelor de vot), majoritatea mi-aurevenit mie.G.I. Am tras la sorţi…(zâmbeşte). Şi a fost o alegere reuşită, Ionseamană a un redactor-şef.V.T. Prin vot democratic şi anonim l-am votat pe Ion Surdu cutoată echipa.A.L. Am găsit în bancă un pahar de unică folosinţă lăsat, de vreunstudent şi din el am făcut urna de votare, am aruncat acolocîte o foiţă cu nume, aşa a fost ales Ion, e tăcut şi face treabă.6. Ce teme îţi place să abordezi?I.S. Politica în primul rând, social în al doilea, iar în rest ceea cemă interesează şi afectează.G.I. Teme social-politice, chiar şi social-politicul din cadrul Facultăţii.V.T. Analiză, opinii, reflectări şi sigur ştiri şi reportaje.A.L. Temele despre politică mă atrag cel mai mult şar asta nuţine de specificul facultăţii. Scriu ceea ce mi se cere dar oricumrămîn la lirică, asta îmi place mult.7. Cenzură sau auto-cenzură?I.S. Nici una. Poate auto-cenzura în sens pozitiv, la fel ca invidiasau propaganda albă. Normal că nu trebuie să publicăm ceva obscensau doar de dragul scrisului.G.I. Autocenzura…normală, soft. Autocenzură trebuie s-o aibăfiecare, fiindcă nimeni nu ne spune, e bine sau e rău. Noi singurine dăm seama.V.T. Autocenzura fiindcă mai bine mă autocenzurez decât să fiucenzurat.A.L. Eu mereu mi-am exprimat părerea, dacă nu aveam dreptatecolegii mă corectau dar nu avem o orientare pollitică în ziar. Necenzurăm unii pe alţii dar evident există şi autocenzura.8. Cât de deschişi sunteţi pentru alţi colaboratori?I.S. Tare deschişi pentru articole, dar echipa rămâne aceiaşi adicănu vor fi introduşi în caseta redacţională.G.I. Suntem extrem de deschişi. Studenţii trebuie doar să seapropie de noi cu materialele lor. Vom lucra împreună şi vomajunge la un acord comun, dacă materialul merită să fie publicatsau nu.V.T. Niciodată nu spunem nu celor care vin cu articole. Putemsă nu publicăm articolele, atât ale noastre cât şi a celor din afaraechipei, atunci când depindem de tehnică.A.L. Suntem foarte predispuşi colaborării, chiar din primele numeream anunţat colegii să vină cu materialele sale, trîmbiţamşi prin coridoarele facultăţii dar oricum rămîneam neauziţi. Devină este poate faptul că ne crede lumea îngîmfaţi şi posesivi.9. Cum vezi „Coridorul” în viitor?I.S. Dorim să rezistăm, să existăm, o atitudine mai colegială acelorlalţi studenţi faţă de coridor. Colaborări cu profesori şi studenţi.Mărirea formatului la A3.G.I. Îl văd mai bun din toate punctele de vedere. Aspectul exterior,estetica, calitatea conţinutului, totul se va îmbunătăţi.V.T. Un ziar cu multe schimbări, cu mai mulţi colaboratori şisigur cu mult mai mulţi cititori.A.L. Sperăm să intervină schimbări în forma de machetare, şi unvis de-al meu: să avem mai mulţi colaboratori, un tiraj mai mareşi „teme mai serioase” (rîde).Cristina ENACHE, Dana GHEORGHIŢĂ,Olga ROŞCA, Anastasia TABURCEANU
În loc de horoscop sau “fiţuică cosmică”
Legătura studenţilor cu Cosmosul- Pământ: Uraaaa!!! A venit racheta!!!- Cosmos: Care rachetă, băi? Asta-i căciula cosmică ce a căzut în urmai unei „perturbări” a galaxiei. Cauza principală fiind orarul arhidecompensat al studenţilor!- P: De care orar vorbeşti, tu, furculiţă cosmică? Noi aici le oferim studenţilor cea mai bună ambianţă de a studia. Mai bine ne-ai spune ce mai face tătuca Vox Stellus?- C: Păi, uite că boss-ul nostru ne-a azvârlit aici pentru a face ravagii prin mediul studenţesc, întorcându-ne la sfârşitul expediţiei cu cele mai bune rezultate, adică – libertate studenţească, cărţi citite cu lumânări neaprinse, profesori care să nu arunce cu cretă în studenţi, ci numai cu note de zece, biblioteci cât mai goale astfel păstrând aerul curat al „ingeniozităţii”, cât mai multă bere în bazinul de la Palatul Sporturilor şi condiţii de a juca dame subacvatice. Şi până la urmă cu ajutorul lui Vox Stellus le vom oferi celor mai bravi studenţi o excursie de neuitat la noi în Cosmos.- P: Băi, ideea ta e super, doar că n-ar strica de făcut un casting pentru a putea selecta studenţii care întrunesc calităţile necesare sau mai bine cei ce le vor putea respecta.- C: Eu cred că pe această bucată de „meteorit” veţi reuşi să găsiţi nişte „cosmonauţi pământeni” care să uite de tot ce-i alma mater şi să poată oferi toată cunoştinţa marelui Cosmos şi nu în ultimul rând marelui nostru conducător Vox Stellus?- P: Să-i găsim nu-i problemă. Problema cea mai mare e - cum să atragem cât mai mulţi „sponsori” pentru a-i putea ajuta pe discipolii noştri să petreacă un weekend printre stele!- C: Eu cred că „sponsori” vom găsi, deoarece atât pământul, cât şi cosmosul au cadre suficiente de a putea stropi, cât de cât, feţele studenţilor cu puţin argint viu, pentru o mai bună adaptare a USM-iştilor, la temperaturile „necunoscute” lor, ce persistă în toate ţările cosmonautice. De exemplu, chiar Vox Stellus ne-a promis un teren bun şi „roditor” pe pământul cosmonautic. Nu demult s-au început şi lucrările pentru baza de odihnă, gardul deja-i făcut. Dar la denumirea acestei baze ar trebui să convină ambele părţi. Ce părere aveţi?- P: Eu m-am gândit la o denumire poate să-ţi pare stranie – „Libertate cosmonautică”!- C: Bravo bă’! Lumea cumpără cu milioane o bucăţică de pământ pe Lună, iar voi le oferiţi studenţilor voştri o viză aproape gratis pe acest „tărâm”, ceea ce mă face să fiu mândru de voi, dragi pământeni.- P: Vasăzică, mie, dragă prietene, îmi rămâne să-i strâng pe toţi într-o „haraba cosmică” sau rachetă şi să-i expediez într-acolo, deoarece pe viitor n-ar strica să fie o legătură cât mai strânsă între USM şi Cosmos!- C: Mă bucur enorm de mult că veţi colabora cu noi, căci uşile cosmonautice pentru USM-işti vor fi mereu deschise. Pentru cei suprasolicitaţi le vom oferi chiar o viză direct în Gaura Neagră a Galaxiei Noastre! Iar pe cei care, chipurile, învaţă, sunt sârguincioşi să-i expediaţi cât mai departe, undeva prin Saharna voastră, prin Marea „voastră” Neagră etc.! Să trăiţi!Tanasii Victor

Generat în 0.239 secunde.