Industria calului, pe creștere

Ce a realizat Trump până acum cu operațiunea sa specială de trei zile? Războiul a creat haos în regiune și în lume. Prețul petrolului se îndreaptă spre un maxim istoric, lumea contemplă perspectiva unei penurii globale, transporturile în zonă, spre porturile încă deschise, costă de patru ori mai mult. Majoritatea vapoarelor care transportă marfă din Asia spre Europa au renunțat să mai treacă prin Marea Roșie și Canalul Suez, preferând să ocolească Africa. Blocada iranienilor afectează nu numai aprovizionarea cu petrol, gaze și îngrășăminte a lumii, ci și, în sens invers, aprovizionarea cu mâncare a statelor arabe, care importă 85% din hrană. Țările arabe privesc cum pilonii economiilor locale se clatină. Un val uriaș de emigrație va încerca, din nou, să ajungă în Europa. Bursele au luat-o la vale și dobânzile sunt în creștere. Prin strâmtoarea Hurmuz trec acum numai petroliere iraniene, majoritatea spre China și India. În felul ăsta, ponderea Iranului în aprovizionarea cu petrol a crescut de la 5% la 20%. Rușii, prietenii președintelui american, sunt și ei avantajați.

Iar Trump pare să creadă că singura carte câștigătoare care i-a mai rămas este să atace cu trupe la sol, ceea ce ar fi un dezastru la un cu totul alt nivel. Are de ales între retragere, care echivalează cu o înfrângere rușinoasă imediată, și o escaladare a războiului. Numai un idiot arogant poate să-și imagineze că asta se poate face ușor și rapid, cu câteva mii de soldați, împotriva armatei unei țări de 90 de milioane de oameni, care-și cunoaște bine țara și care pe deasupra se pregătește de decenii pentru un atac american, știind că va veni. O încercare de a prelua controlul Hurmuzului va produce o baie de sânge de ambele părți, cu rezultate incerte. Chiar dacă ar reuși, coasta iraniană e prea lungă pentru un control eficient al traficului maritim în zonă. Dacă ar ataca insula Kharg, ar putea strangula exportul iranian de petrol. Dar asta ar agrava rapid penuria de petrol și ar da șah Chinei, ceea ce ar putea duce la o (altă) escaladare: controlul american asupra petrolului din Venezuela și Iran ar putea fi contracarat de un atac în Taiwan, locul unde se produc 70% dintre microprocesoarele sofisticate ale planetei. Și apoi, încă nu au început atacurile teroriste, cu posibilitatea folosirii uraniului îmbogățit iranian la fabricarea unor bombe radiologice.

Noroc că am laptop nou, cu toate microprocesoarele intacte, deci aici sunt acoperit. N-am bani de cal, mi-am luat gândul de la varianta asta, căci perspectiva e numai de creștere. Mi-am uns, în schimb, lanțul de la bicicletă. Faceți la fel, chestia asta va mai dura.