A House of Dynamite

Nu știu de ce mă simt un pic jenat să povestesc asta, dar de fiecare dată când primesc recomandări de cărți sau filme din surse respectabile și relevante le pun într-un fișier excel. Adaug doar anul și sursa recomandării, ca să-mi aduc aminte. ‶A house of Dynamite″ era în lista celor de la ‶The Economist″ cu cele mai bune filme din 2025. Azi am luat lista aia cu copy, i-am dat paste în Copilot și am întrebat AI-ul dacă e vreunul deja la închiriat pe youtube. Ei bine, așa am aflat că-l găsesc pe Netflix, unde plătesc abonament oarecum degeaba. Nu și în seara asta.

Netflix îl cataloghează drept Thriller/Drama – și exact asta este de la un capăt la altul. Săptămâna trecută, ‶One Battle after Another″ m-a ținut cu sufletul la gură cum niciun alt film nu a mai făcut-o de mult timp. Ei bine,‶A house of Dynamite″ a fost chiar mai intens. Sigur, cele două filme sunt complet diferite și intensitatea e singura paralelă care se poate face între ele, în afară, poate, de numărul de pușcoace pe metru pătrat, dar în America asta e o chestie cotidiană și dacă te duci să-ți iei o pâine.

Ideea – fără să stric plăcerea cuiva care nu a văzut încă filmul – este că SUA sunt super pregătite să răspundă unui atac nuclear, de oriunde ar veni el. Au proceduri pentru orice, straturi peste straturi de aprobări și nivel după nivel de escaladare a pericolului și a răspunsului. Filmul face o treabă excelentă să te informeze despre sistem și nivelul lui ridicat de profesionalism. Toți sunt antrenați, toți sunt super specializați pe bucățica lor, toți pot fi găsiți și conectați imediat. Dar când ceva se întâmplă, lucrurile se desfășoară foarte, foarte rapid. Înțelegi asta aproape imediat și probabil că nu o vei mai uita vreodată. Filmul este extraordinar, măcar pentru asta.

Ca să închei, am vorbit de tot acest sistem construit profesionist pentru a micșora riscurile de securitate pentru cetățeanul american, deși dacă cetățeanul ar cunoaște cam cât de impenetrabil este acest scut ar avea probabil un șoc major. Dar hai să lăsăm un pic sistemul de profesioniști la o parte și să ne concentrăm pe cei care au puterea de decizie. Uitați-vă la filmul ăsta, digerați un pic mesajul și apoi imaginați-vă finalul cu alți doi actori în rolurile principale: Donald Trump și Pete Hegseth*. N-ar mai fi thriller, ar fi horror cap-coadă.

*Poate că unii s-ar grăbi să spună că cei doi au un track record bun după cascadoria din Venezuela. Intervenția a fost, fără discuție, impresionantă, dar nu vom afla prea curând cât de mult au contat norocul și mai ales non-combat-ul armatei venezueliene, care pare să se fi întors cu fundul la adversar, din frică sau din interes.