Vlad Țepeș via Rasputin

OK, OK! Îmi cer scuze pentru postul de dinainte. A fost o glumă! Știu că nu e bine să faci glume pe seama electoratului unui anume curent politic, mai ales că te-ai putea alege cu capul spart. Recunosc că nu a fost frumos să sugerez, nici măcar în glumă, că suporterii domnului Georgescu ar putea fi niște michimauși cu capul mare de la prostiile idolului lor combinate cu propaganda trolilor ruși. Nu c-ar fi o scuză, dar vă spun și de la ce mi se trage. Am văzut ieri, La Digi, secvențe de la îmbulzeala din centrul Bucureștiului, cauzată de depunerea (inutilă?) a candidaturii. Din cauza grămezii, domnul Georgescu nu a mai putut să salute mulțimea cum îi place dânsului. A încercat, dar după ce și-a lovit vreo doi badigarzi cu cârja între picioare a renunțat.

Mulțimea de admiratori mi-a adus aminte de un banc de pe vremea lui nea Nicu (știm toți cine a fost nea Nicu ăsta, nu-i așa?). Cică un activist de la județeana de partid trece val-vârtej printr-un sat complet pustiu, oprește în fața primăriei, coboară în viteză din Dacia neagră cu numere mici și intră în sediu. Tot pustiu și acolo, dar găsește în final o femeie de serviciu. Unde sunt toți oamenii din satul ăsta? La căminul cultural, maică, la ora de engleză. Și cine lucrează pământurile CAP-ului? I don t know, maybe the students.

Well, conform sondajelor, aș putea paria că la vremea mitingului georgist câmpurile au fost din nou goale, cu fermierii noștri care în mulțimea din centrul vechi, care în fața televizoarelor de-acasă, pe Realitatea, de data asta mobilizați nu de spiritul anglo-saxon ci îmbibați de patriotism și energie zalmoxiană. Și cred că nu numai ei! După fețele dârze (ce superbă sonoritate dacă!) ale oamenilor din jurul lui Georgescu, probabil că în tot orașul nu s-a găsit picior (sau roată) de taximetrist.

PS. Ups! I did it again! Простите, товарищи!