Next move?

Ca să zic de la început, ceea ce cred că a încercat Trump vinerea trecută în conferința de presă de la Casa Albă a fost să scape de constrângerile diplomatice ale vizitelor lui Macron și Starmer pentru a-și continua planul. A avut nevoie să pună la cale acel show dezgustător ca să poată să dea vina pe Zelensky pentru ceea ce intenționa să facă de la bun început, adică să taie ajutorul militar pentru a forța Ucraina să semneze o capitulare practic necondiționată: cedare de teritorii Rusiei, contract pentru minerale cu SUA, zero garanții de securitate pentru viitor. The art of the deal de inspirație Ribbentrop-Molotov.

Dacă Trump se pricepe la ceva, se pricepe la televiziune. Nu are strategii geo-politice, planuri sau tactici sofisticate. E un comunicator rudimentar dar foarte eficient, controlează audiența și o manipulează, simte bine cum se mișcă publicul și e gata să-și schimbe oricând poziția. Și să mintă. Ceea ce contează în lumea lui Trump este raportul de audiență. De-asta a spus, la sfârșitul conferinței de presă cu Zelensky, că au făcut great television. Doar că, după părerea mea, Trump a fost bătut la el acasă la propriul său joc. Și a simțit asta. Apogeul confruntării? Momentul în care a spus că Ucraina ar cădea în două săptămâni fără ajutorul american și Zelensky i-a adus aminte că Putin i-a dat doar trei zile. Trump a simțit replica aia în plex și cred că atunci a realizat că Zelensky – obosit, dezamăgit și jignit, obligat să se apere în engleză, încorsetat de responsabilitatea de a pune interesele țării împotriva orgoliului propriu – a reușit totuși să câștige războiul audienței. Trump ar fi trebuit să nu-și desconsidere adversarul, altfel unul redutabil dacă e să ne amintim ce campanie excepțională de public relations au reușit ucrainienii lui Zelensky în acești trei ani de război.

Cum vedem dacă ce spun eu aici are sens? Trump este bully-ul suprem – foarte agresiv când crede că are de-a face cu un adversar mai slab ca el dar fățarnic și laș când se confruntă cu un adversar puternic. Azi e duminică seară și reuniunea liderilor europeni de la Londra s-a terminat doar acum câteva ore. Dacă mâine Trump va fi Trump, va intra în ofensivă anunțând suspendarea ajutorului militar acordat Ucrainei, eventual instituirea taxelor vamale împotriva UE și Canadei, vom ști că se crede încă în avantaj. Că are o mână bună, ca să vorbesc pe limba lui de cartofor. E strategia lui preferată, move fast and break things. Dar dacă la Casa Albă va fi liniște sau se va vântura doar bullshit-ul obișnuit al propagandei MAGA, atunci vom ști că Trump a clipit și că se teme. Cred că a venit vremea ca dansul diplomatic al pinguinului în jurul lui Trump să se oprească. Un pumn în nas cred că e suficient ca acest bully portocaliu să înțeleagă brusc că partenerii europeni sunt mai puternici decât credea el. Și să-i respecte.

Pacea nu va veni ușor. Categoric nu câtă vreme Putin crede că-l are pe Trump în buzunarul de la piept. Ca războiul să se termine de-adevăratelea nu Ucraina trebuie să capituleze. E nevoie ca Putin să realizeze că a pierdut (deși probabil că știe deja), că trebuie să facă mari concesii ca să iasă din rahatul în care s-a băgat și că nimic mai bun de-atât nu va veni în viitor.