Romanul ”Evreii” a lui Nicolae Esinencu sau despre URSS ca o locuință comunală

Romanul ”Evreii” a lui Nicolae Esinencu a apărut în 2020, la 4 ani după trecerea în neființă a autorului. Manuscrisul a fost transmis, împreună cu alte hîrtii ale scriitorului, bibliotecii ”Onisifor Ghibu” care l-a transliterat, redactat și publicat la editura ”Prut Internațional”.
Romanul face parte din așa-zisa ”literatură de sertar” a perioadei sovietice, adică din corpul de scrieri alcătuite în anii 40-80, dar care au rămas nepublicate, din varii motive, și care au fost ascunse de ochi străini în sertarele scriitorilor și scriitoarelor.
(O notă preliminară: literatura de sertar este și ea de multe feluri, și nu orice chestie care a zăcut în sertar are neapărat caracter disident sau antisovietic. Legat de romanul ”Evreii”, o chestie care trebuie luată în calcul e că autorul, Nicolae Esinencu, a avut toate șansele să publice romanul după 1991, cînd a reușit, între altele, să publice 6 volume de opere (la editura ”Știința”), apoi a scos separat unele romane și nuvele. Deci, faptul că, din cîte știu, nu a încercat să publice romanul în timpul vieții, inclusiv în timpuri mai favorabile, ar trebui să ne dea de gîndit: poate că găsea tema romanului prea sensibilă inclusiv pentru vremurile de după 1990, poate că ar fi vrut să revină să îl rescrie dar nu a mai apucat, poate că îl considera prea slab pentru a fi publicat…)
”Evreii” a fost scris în 1974, dacă e să credem notelor autorului, timp de două zile, în timp ce se afla într-o rezidență la Vadul lui Vodă.