A biruit răul cu două cești de cafea

Pe când era fiul nostru adolescent, a mers cu mine prin oraș într-o zi, când aveam eu multe treburi de făcut și nu le cam reușeam. Am parcat mașina în fața unei clădiri și de acolo a ieșit un paznic, care a început să strige urât la mine și să mă înjure. M-am înfuriat pe el și, când am ieșit din mașină, el posibil că se aștepta că îl voi lua la bătaie. Dar eu am trecut pe lângă el și am mers să chem stăpânul. Când a venit și stăpânul la fața locului, i-am spus cât de urât s-a purtat acel lucrător cu mine, fără să-i pot repeta vorbele murdare cu care mă înjurase. Patronul și-a cerut iertare și noi am plecat. Nici nu m-am depărtat bine de acolo și Duhul lui Dumnezeu m-a mustrat că nu a fost bună fapta mea și că nu aș vrea ca fiul meu în viitor așa să se poarte în situații similare. Am oprit mașina și am zis: