Teorii bolnave

Întâi a fost ideea britanicilor cu imunitatea de turmă, care suna cam aşa: bătrânii şi cei bolnavi se ascund cât pot ei de bine vreo câteva luni, timp în care ceilalţi îşi continuă viaţa, iau virusul, cel puţin 60% fac boala, capătă imunitate care se extinde şi asupra celor din comunite care n-au făcut boala şi, într-un final, virusul capitulează. În tot timpul ăsta, pentru că toţi ceilalţi muncesc, economia îşi vede de treabă aproape nestingherită. Partea epidemiologică a teoriei este împrumutată de la imunitatea de turmă conferită de vaccinările în masă împotriva bolilor contagioase. Evident că susţinătorii teoriei sunt în general politicieni, nu doctori, şi nu ştiu dacă funcţionează sau nu. De exemplu, e clar că în zeci de mii de ani n-am devenit imuni la poliomielită decât după ce toată lumea a fost vaccinată. Şi-apoi, cum o să scape bătrânii într-o lume în care toată lumea e bolnavă? Ce o să se întâmple cu femeile gravide, cu cei care au alte boli, care fac accidente vasculare, accidente de circulaţie, supradoze sau mai ştiu eu ce altceva i-ar putea aduce la spital? Detalii… important e să nu scadă prea tare piaţa de acţiuni şi să nu piardă Trump – sau alţii ca el – alegerile.