Kazuo Ishiguro – Rămăşiţele zilei. Am avut norocul să nu fi văzut filmul, celebru şi el, înainte să citesc cartea. Povestea, absolut superb scrisă, este cea a unui majordom englez cu clasă, a cărui lungă carieră a fost construită aproape obsesiv în numele unei demnităţi scrobite, care pretinde şi îşi asumă ceva din aerul aristocratic al familiei pe care o slujeşte. Dar timpul şi vremurile sapă la temelia acestei fundaţii iar eroul nostru e nevoit să se întrebe dacă simţul datoriei, devotamentul său rigid, convenţiile sociale ale epocii nu i-au servit cumva drept pretext pentru reprimarea unor sentimente pe care nu ştia cum altfel să le înfrunte. Când până şi nobilul său stăpân dezamăgeşte în faţa vremurilor complicate prin care trec se naşte firesc întrebarea dacă tot sacrificiul a meritat. Sau dacă mai poate fi folosit drept justificare pentru oportunităţile ratate.