LikeornotO cucoană vopsită roșcat-movuliu, între două vârste, iese val-vârtej pe ușa biroului unde se prelucrează cererile. Pare super ocupată și are încrustat pe chip acel aer de superioritate scremută pe care numai un funcționar al statului îl poate avea când dă ochi cu pulimea adunată într-o sală de așteptare. Am crezut că am deja halucinații, după numai două ore de așteptare. Dar nu, de pe badge-ul femeii chiar mă privește blând Maica Domnului. Realizez ce sfîntă minune mi se-arată dar nu știu cum să reacționez. În jurul meu nimeni nu pare să fi observat. Să  mă pun în genunchi? Să-i pup mâna? Nu că n-am avea nevoie de-o minune, dar agnosticul din mine învinge. Nimic nu se va petrece aici, astăzi. Femeia observă privirea mea insistentă și-și întoarce badge-ul pe partea cealaltă. Da… o mai cheamă și Marilena Nuștiucum, clar nu o să facă ceva, doar speră, și ea alături de noi, ca o minune să se pogoare din ceruri.
În spatele meu o doamnă – cu care aproape că aveam să mă împrietenesc după cele trei ore la coadă în spațiul intim de maxim 20 de metri pătrați – povestește cum ajunge dimineața la muncă, în Pipera. Poate să aștepte pe peron la Tineretului, știind că ar putea să se urce abia în al patrulea metrou. Sau poate să meargă două stații în direcția opusă, spre Berceni, ca să se urce, cu efort, în primul metrou care trece pe la Brâncoveanu.
Din birou se aud voci răstite, o ceartă este în plină desfășurare. Una dintre funcționare iese pe hol ca să-i arate unei cetățence că ceea ce pretinde ea e scris pe foile A4 lipite pe pereți, pline de tăieturi și modificate cu pixul. Disputa se termină nedecis, deci rămâne cum a hotărat funcționara de la stat. Se pare că hartia e o mare problemă aici – formularele se pot obține doar de la doamna care preia cereri, care se întrerupe din ce face cu un aer exasperat. Să lase formularele la liber, în hol, nu pare să fie o opțiune.
Iau o cafea de la aparatul din sală, cea mai dulce cafea pe care am băut-o vreodată, deși selectasem fără zahăr. Aparatul își face mea culpa și se defectează definitiv.
Cineva din coadă spune că la medicul de familie e mai rău ca aici. Apoi, fără legătură, zice că victimele gripei, numărate zilnic la fiecare jurnal de știri, sunt parte a unei campanii mediatice pentru a convinge lumea să se vaccineze. Dar vaccinurile nu se găsesc, zice un domn, și replica lui bagă teoria conspirației în colaps…
Un nou client, un nou scandal e în desfășurare în birou… Tipul care-a fost în fața mea iese înjurând grobian în gura mare, să se audă de ambele părți ale ușii. Se pare că ceva n-a mers între ei. Intrase deja chitit pe scandal, exasperat de nu știu ce prostie cerută de lege, așa că nu mă mir. Intru și-i zâmbesc prietenos femeii răvășite de la birou. O invit să-și ia timp să respire un pic, ceea ce o relaxează și o face să zâmbească amar. Binevoitoare, ia teancul de acte la verificat.