Sărăcia şi singurătatea îi sunt prieteni, Dumnezeu şi cerul – speranţa lui

O casă mică desprinsă din filmele de epocă, un acoperiş din paie înnegrite de ploile îndelungate, pereţi acoperiţi cu lut gata să cadă, uşi şi ferestre cu geamuri sparte, prin care puteai să simţi vântul ascuţit al iernii. O prispă la fel de veche ce adăposteşte câteva crengi de copac care care promit puţină căldură.