Fiecare popor își are limba lui, dar nu numai, și grupele mai mici de oameni adoptă și folosesc anumite limbaje. Astfel, medicii au un limbaj, studenții – altul, ostașii – altul. Chiar și cei întemnițați au un limbaj specific lor. În vara anului 1890 fratele Vasile Tașcă a fost prins de miliția sovietică transportând Biblii clandestin. Ajuns în izolator, s-a trezit cu un recidivist plin de tatuaje și care a început să vorbească rusește, dar fratele nostru nu înțelegea nimic, chiar dacă știa rusa, căci bărbatul de acolo folosea un limbaj al întemnițaților, care era cu totul necunoscut. Totuși, când acel întemnițat a aflat cine este Vasile și pentru ce a fost reținut și închis, tot restul acelei nopți a folosit limbajul și cuvintele cunoscute fratelui nostru și tuturor oamenilor și l-a învățat în cele mai mici detalii cum trebuie să se comporte la judecată, ajungând în închisoare și multe alte lucruri care apoi i-au fost de mare folos fratelui Vasile. În acea noapte Dumnezeu l-a folosit și pe un recidivist ca să-l ajute pe fratele nostru după ce a auzit Cuvântul lui Dumnezeu.