Starea pe care o ai e ca un vierme ce te maninca pe dinăuntru, parca găsește si roade tot, ramii pustie si nu mai vrei nimic. Înțelegi ca trebuie sa păstrezi obiceiul de a nu te agăța de oameni ci de momentele frumoase pe care le petreci cu ei, vezi ca oamenii se pot schimba asa de repede de la o zi la alta si tu stai si aștepți parca nici nu vrei sa crezi ca e adevărat. Uneori realizezi însă nu poți sa accepți ca nu vrei asa om lingă tine dar tu parca mai aștepți, sufletul tău găurit mai da speranțe pe care rațiunea le respinge si tot îți repeta: ” trăiește momentul, realitatea e dura”