Criss ♥

Salut, eu te cunosc. Azi am 26 de ani, o facultate terminată și aproape cu școală profesională de estetică, aproape măritată care vorbești 4 limbi și care datorită dorinței tale de a izbuti – ești Cristina.

Ești Cristina pentru că datorită rănilor, căzăturilor, nebuniilor, libertății, optimismului, lacrimilor, zîmbetelor și tot ceea ce ai făcut atunci azi nimeni nu îți poate lua piedestalul pe care ți-ai construit tu singură loc.

Nu te întorci în urmă pentru că acum, acolo pentru tine loc nu e. E pus praful peste cenușă, ai ars totul, te-ai eliberat de povara amintirilor grele, ai scos de pe tine jegul durerii – azi nu mai plîngi, azi ești o luptătoare și nu te mai interesează, nu mai vrei să știi nimic despre nimeni care azi nu au treabă cu viața ta.

Îmi place să te văd azi cum ai înflorit exact ca un copac de magnolie în primăvară, și cum crești tot mai mult și cum reusești să adaugi și mai multe flori pe an ce trece.. tu acea de azi, nu te temi de singurătate, tu din contra ai plăcere de la asta, tu esti mare dar uneori ai nevoie să mai fii mică, cum tu știi ce valori și cum se face banu, cum tu pui preț pe alte chestii, puțin prieteni dar buni, cînți în timp ce conduci, mergi sigur spre visele tale și nu te poate opri nicio furtună. Tu te iubești asa de tare exact ca toți foștii tăi care nu au știut ce-i asta, tu respiri fericire, tu ești mai puternică decît o piatră, tu te bucuri de ploaie pentru că știi că după o să fie soare, tu te uiti la stele și te gîndești ” cît sunt de norocoasă”, tu mănînci sushi și nu te saturi, tu visezi la carieră, casă, copchii vreo 2 si Porche… tu nu știi cum o să faci dar știi că ești în stare de tot și nimeni și nimic niciodată nu poate să te oprească.

Tu ești iubire – iubești ce faci, iubești omul de alături, iubești viața, și nu în ultimul rînd te iubești necondiționat pe tine însuți.

Draga EU din trecut, îți multumesc pentru tot – datorită ție azi sunt ceea ce sunt

Cum arată fericirea voastră ?

A mea a atunci cînd aud respirația lui lînga mine atunci cind doarme, atunci cînd ii intilnesc privirea, atunci cind ma atinge sau cind vorbește despre diferite chestii iar eu nu aud ce zice si ma Gindesc in sinea mea cit sunt de norocoasa si ce om frumos am.

Uneori înțeleg de ce atunci cind esti fericit nu îți dai seama cum zboară timpul, si te pierzi in atita liniște sufleteasca si parca nu poți respira dacă nu-l cuprinzi.. Doamne cit te-am așteptat

Nu am mai scris de prea mult timp de asta nici nustiu cu ce sa încep. Am evadat din Moldova, respir aer italian de aproape 6 luni, plecând de acolo tot pe 13.. Viața e prea imprevizibila, lucrurile se întîmplă, oamenii vin si pleacă.. In unele momente încep sa înțeleg ca totul ce am făcut in viața a avut un scop, orice dezamagire, durere, bucata de suflet rupta a fost pentru a ma face sa devin mai matura, mai înțeleapta, mai puternica.. Îmi place ca dea lungul anilor am tot reușit sa demonstrez de mai multe ori oamenilor ca ceea ce ziceau ei ” imposibil ” pentru mine a fost posibil. Am calatorit, am văzut si cunoscut multă lume, m-am distrat si am făcut ceea ce am crezut mereu ca ma face fericita, nu am ezitat sa le spun oamenilor direct ceea ce simțeam sau gindeam, am dormit in exces si am făcut ” alergie ” la suferința de asta ma strădui să găsesc un colțisor unde sa am liniște, sa fiu iubită si apreciată pentru ceea ce sunt. Nu mii dor de nimeni, trecutul ramine acolo, trăiesc azi si ma gindesc la ziua de mîine in rest nu ma interesează nimic. Evit orice contact cu orice persoane care ” scuipa venin ” si încerc sa îmi mențin creerul limpede, sufletul pur si inima plină de dragoste.

Azi trăiesc cum ma gindeam ca poate fi doar in cărți si seriale, azi sunt fericita.

Sunt momente în viață în care înțelegi că totul ce se întîmplă a avut sau are un careva motiv. Orice despărțire, orice sfîrșit, orice om care a trecut prin viața ta și a rupt bucăți din tine sau ți-a furat ani – a fost predestinat pentru ceva anume. Dacă nu te despărțeai de cineva azi nu erai cu acel cineva, dacă nu suportai un nebun gelos nu știai că o asemena creatură nu mai are ce căuta în viața-ți, dacă nu ” creșteai ” un adolescent nu înțelegeai care din ei este matur, dacă nu plecai din țară nu înțelegeai diferența și nu tindeai spre devoltare, dacă nu reacționezi poți rata șanse…

Vreau să mulțumesc tuturor decepțiilor, oamenilor care nu au știut să mă prețuiască, tuturor celor care m-au lăsat la greu, celor care au știut să îmi închidă gura, celor care nu s-au rușinat să îmi zică că sufocă posesivitatea mea, celor care au renunțat la mine, celor care nu mi-au susținut visele, celor care m-au invidiat – Datorită vouă azi sunt cine sunt, azi sunt mai puternică, azi am încercat să învăț din fiecare lecție și să fiu recunoscătoare vieții pentru că le-a aranjat pe toate așa cum trebuie sa fie, azi dragostea e cea mai frumoasă armă.

De cite ori putem sa cădem ca sa ne ridicam  si sa o luam de la capăt ? 

De cite ori poți sa mori intr-o secunda ca sa te renaști ?

De cite ori poți sa te uiți la stele ca mai apoi sa te împiedici de pietre ? 

Cit poți sa fugi de tine ca sa te oprești ? 

Cit poți sa vrei si sa nu ai ?

Cit poți sa dai si sa nu Primești ?

Cit trebuie sa cauți ca sa găsești ? 

Unde trebuie sa fii sa ca îți fie bine? 

Cit trebuie sa ai ca sa fie de-ajuns ?

Ce cap trebuie sa ai ca sa nu gindeasca prea mult ?

Cum sa lucrezi si sa iubești ceea ce faci ?

Cum sa devii ceea ce ai visat sa fii?! 

Stau si ma Gindesc de unde naiba atitea ginduri intr-un cap atit de mic ( aparent ), care rod, care nu dau liniște, care te disbalanseaza moral… 

M-am tot chinuit întodeauna sa fac doar ceea ce ma fac fericita, cum ajungi intr-o zi sa înțelegi ca este loc si de mai bun si de mai mult si deja nu îți mai găsești loc, ai impresia ca esti evitata si buna de nimic, cum sa fii perfect, cum sa fii mai bun, cum sa crești, cum sa trăiești si sa te bucuri de lucruri mărunte… 

bleadi

Ce sa faci cind esti si nu stii dacă mai esti, cind respiri si parca nu îți ajunge aer, cind esti singur dar nu singur, cind vorbesc dar nu zici ce ai de spus, cind vrei sa zbori dar nu stii unde, cind stai lingă un om cu care nu ai idee dacă o sa fii sau nu, cind ai familie dar nu o ai, cind te simti bine dar Defapt ai uitat ce e asta, cind esti un om pozitiv dar Defapt tot ce ti se întîmpla e mai mult negativ, cind oamenii in jur îți zimbesc dar Defapt sunt niște fățarnici, cind mergi la sala dar nu vrei sa slăbești, cind maninci dar nu îți e foame, cind mergi si nu ai idei unde vrei sa ajungi, cind stai intr-un loc dar te gindesti ca vrei sa fii in altul, cind dragostea nu stii ce definiție are, cind esti acasa dar nu te simti acasa, cind vrei dar nu stii ce vrei, cind dormi dar ai coșmaruri, cind bei alcool si nu te îmbeți, cind taci dar ai atitea de zis, cind bate inima dar tu uiți sa respiri odată cu ea, cind faci ceea ce nu îți place, cind te-ai duce pina la captul lumii dar nu ai bani, cind ai vrea sa evadezi neștiind in ce capcana vei cădea din nou, cind totul lucește dar nu e aur e doar o aramă poleită, cind oamenii nu sunt ceea ce par…… 

Cum sa te regăsești intr-o lume in care totul e străin, cum sa te duci acasa dacă acolo nu te simti “acasa”, cum sa conduci o mașina dacă nu o ai, cum sa iubești dacă ai o inima mult prea frînta, cum sa crezi in oameni cind ai fost dezamagita de atitea ori, cum sa fii tare dacă ai fost rupta de atitea ori, cum sa ceri încredere cind tu nu stii sa o ai, cum sa te bazezi pe cineva cind ai frica de oameni, cum sa o numești “familie” cind fiecare te suna sau te folosește cind are nevoie, cum sa ii numești părinți pe aceia care nu au ideie despre sufletul tău, cum sa trăiești dacă tu stii doar sa Supraviețuiești…. 

As vrea sa zbor, as vrea sa merg in locuri noi de fiecare data cind sufletul meu nu se regăsește, as vrea sa las totul na#ui si sa o incep de la început cit mai am timp.

Golul din suflet nu o sa ți-l poată umple trecutul, oamenii care au plecat fără sa te mai caute odată asa au sa facă mereu, oamenii cărora le-ai ajutat si ei au fost prea egoiști sa îți stea la căpătii cind ai avut tu nevoie nu au sa se schimbe. Nu stii dacă e vorba de dragoste sau o nevoie neomenesca  de liniște in suflet si de cineva sa te aline. 

Au venit si au plecat prea mulți prin sufletu-ti, iar uneori nu mai stii dacă inima ta o sa fie in stare după atita durere sa îl simtă pe acel unic – si ea Nustie dacă el in general exista. 

Tu înghiți noduri si te gindesti ca vrei sa începi o viața noua, vrei sa fugi sa uiți si sa încerci sa te regăsești, sa fii tu însuți fără a te gindi de ce o zică „el”, fiind fără frici si prejudecăți, singura si fără goluri profunde, regrete si dezamăgiri. 

Fă asa si arunca toată durerea intr-un nor, toată suferința îmbibată de dor, tot zbuciumul din suflet – uite-te cum vintul cu adierile sale te curăță, te spală și te reînnoiește. Lasa acolo regretele si ” dar poate ” – urile pentru ca azi nu mai ai nevoie de nimeni si nimic, a fost si toate-s trecătoare. 

Azi fi-i nu doar exista!

Eu nuștiu dacă fuga reprezintă ieșirea din situație. Vreau să îmi fac valiza și să plec în căutarea fericirii, stării mele interioare de bine. Vreau să eplorez lumea, să fiu în altă parte doar eu cu mine și să nu duc grija de bani, să pot să călătoresc fără frică.

M-am obosit de muncă neremunertă, de oameni triști și plini de probleme, de frică, de monotonie, situație care doar degradează..

Uneori cred că starea mea interioară depinde direct de locul unde mă aflu, iar țara asta m-a făcut mereu să vreau să fug din ea.

Noi femeile suntem mereu in Căutare de dramă. Dacă unul ne lasă suferim din cauza lui, apoi dacă ne trece si deja depinde prin ce metode am făcut sa treacă ne amintim de un fost anterior si începem cumva sa îl „terorizam”, ca mai apoi sa fie iar drama, iar suferința, iar ura față de sine, iar goluri si tot asa, ca mai apoi sa găsim pe cineva căruia ii suntem noi pe plac ca deja el sa ne devină antipatic, noi o sa căutam oameni cărora nu le trebuim si tot o sa alergam după ei fără încălțăminte indiferent ca am fost corigente la educația fizica in situația asta noi suntem olimpice.. 

Atunci cind o sa găsim persoana cu care ne este cit de cit bine, desigur la început totul e roz, perfect si frumos ca Nustiu de unde sa apăra „unul” care sa dea totul peste cap, care sa fie IDEAL, si tu ca o nebuna sa îți pierzi mințile si sa uiți ca cineva te suna – te pierzi pur si simplu, uiți de lume si te pierzi in brațele lui… 

Cazi si te ridici, citeodata cred ca libertatea e o stare, noi acelea care am tot căutat bărbați perfecți haideți sa ii mai lasam sa ne găsească ei pe noi, iar in tot acest timp noi sa visam la palate, călătorii de vis, sa ne ocupam de noi si de creșterea noastră spirituală, haideți sa ne iubim asa cum nici un bărbat nu a știut sa o facă pentru ca el e prea limitat si lui ii „bine asa”, el nici măcar nu te auzea cind tu te plângeai de lipsa de atenție.

Haideți sa citim, sa schimbam coafurile, garderobele, pantofii, machiajul, sa ne învățam sa coasem si sa zimbim, sa fim mindre de noi, sa petrecem timp ascultindu-ne pe noi înșine si sa ne satisfacem toate poftele, haideți sa fim fericite si sa ne bucurăm de fiecare moment.. 

Toți zic ca „totul ce se întîmplă se face spre bine” 

Am o perioada decind m-a gindesc la asta, si am înțeles ca dacă nu mori nu te renaști, dacă nu te cerți nu te împaci, dacă te frigi mai apoi știi sa sufli, daca suferi apoi știi ce e fericirea, dacă te doare poți aprecia fericirea, dacă te despărți de cineva poți găsi pe alta persoana si mai buna, dacă ești bolnav după ce te vindeci știi sa apreciezi sănătatea, dacă pierzi mai apoi câștigi, dacă îți e frig cauți caldura, dacă te rănești te vindeci, dacă cazi te ridici, după ce plângi – Zâmbești, după ce ploua vine soarele, după frig vine caldura, după iarna vine vara, după rău vine bine, si tot așa curge viața.

Noi din păcate am uitat sa prețuim si partea negativă care ne învață sa avem răbdare si sa așteptăm ceva mai bun, totul este temporar, totul trece.. trebuie sa tindem sa apreciem fiecare lecție care ne-o oferă viața, tot ce se întîmplă e o experiența din care trebuie sa învățam … Încet dar sigur, viața ne rezerva atit evenimente neplăcute după care sa ne întărim, sa creștem, sa apreciem ce avem dar pierdem, ne deprinde sa nu ne oprim din exploarat, sa gustam… Sunt așa de fericita ca trăiesc!