Nu am mai scris de prea mult timp de asta nici nustiu cu ce sa încep.
Am evadat din Moldova, respir aer italian de aproape 6 luni, plecând de acolo tot pe 13..
Viața e prea imprevizibila, lucrurile se întîmplă, oamenii vin si pleacă.. In unele momente încep sa înțeleg ca totul ce am făcut in viața a avut un scop, orice dezamagire, durere, bucata de suflet rupta a fost pentru a ma face sa devin mai matura, mai înțeleapta, mai puternica..
Îmi place ca dea lungul anilor am tot reușit sa demonstrez de mai multe ori oamenilor ca ceea ce ziceau ei ” imposibil ” pentru mine a fost posibil.
Am calatorit, am văzut si cunoscut multă lume, m-am distrat si am făcut ceea ce am crezut mereu ca ma face fericita, nu am ezitat sa le spun oamenilor direct ceea ce simțeam sau gindeam, am dormit in exces si am făcut ” alergie ” la suferința de asta ma strădui să găsesc un colțisor unde sa am liniște, sa fiu iubită si apreciată pentru ceea ce sunt.
Nu mii dor de nimeni, trecutul ramine acolo, trăiesc azi si ma gindesc la ziua de mîine in rest nu ma interesează nimic.
Evit orice contact cu orice persoane care ” scuipa venin ” si încerc sa îmi mențin creerul limpede, sufletul pur si inima plină de dragoste.