Bancuri. Anigdoate. Pătăranii. Snoave.

Un tânăr stă aninat cu mâinile de balustrada unui pod înalt, deasupra unui râu puternic. Privea în hău, gata să-și dea drumul la mâini. Iar în cap următoarele gânduri:
“Doamne, iartă-mă! Nu mai pot rezista vieții acestea crude, am decis să-îmi pun capăt zilele. Dar Doamne, dacă crezi că mai este vre-un sens să rămân viață, dacă crezi că viața mea nu este zadarnică și se poate schimba ceva, dă-mi Doamne un semn… De nu, mă arunc în prăpastia asta învolburată, Doamne!”
Și cum stătea flăcăul nostru măcinat de gânduri, aude o voce de bătrână la spate:
– Auzi măi băiețele, da și fași tu aiși?
“Doamne, acesta-i oare semnul pe care mi-l arăți”, rămase nedumerit băiatul. Răspunes:
– Iaca mătușă, vreau să mă înnec…
– Hm, vrei să te înneși? Precis???
– Da…
– Auzi, ap ie te rog și mîțîșorii iștea cu tine.