Eu nu sunt de pe lumea asta. Nu, eu nu am cum să fiu…mă simt atât de străin de această lume, că uneori am dubii dacă mai exist. O zi trece după alta, timpul trece și el, oamenii trec pe stradă, oamenii merg în transport public, oamenii muncesc, și totul într-o rutină ce nu mai sfârșește. Fiecare zi aceeași poveste. Dar oare merită? Mă întreb adesea care mai e valoarea în efemeritatea mea. Goana după iluzii, să mă amăgesc și să ignor ceea ce este evident nu mai pot dar nici nu mai am cum. Pare lipsit de sens, precum și acest text.