Pentru majoritatea vietii mele am fost un fricos, chiar si acum am momente cind imi este frica. Frica de a ma deschide unei alte persoane, de a fi vulnerabil, de a iubi fara ginduri la ce are sa urmeze, frica de a nu parea prost, frica de a spune ce cred, frica de ce cred altii, frica ca o sa esuez in viata si tot asa. Cea mai grava e – frica ca nu sunt destul de bun. Ultimii ani i-am trait in aceasta rutina, aceasta monotonie si mi-am schimbat radical opinia fata de multe aspecte ce tin de viata si societatea in care traiesc.