După trei luni de abstinenţă (de filme), ieri am fost la cinema. Credeam că o să rămân impresionată anume de acest fapt. Totuşi, ceea ce m-a impresionat a fost altceva.
Ieşind din edificiu, observ un grup de poliţişti care aleargă de mănâncă pământul. Situaţia mi s-a părut mai degrabă amuzantă decât riscantă. Am zis să-i urmez liniştită, pentru a nu atrage atenţia, chiar dacă acum ştiu că dacă fugeam mai repede decât ei, oricum nu mă băgau în seamă.În faţa preşedenţiei... un cârd de camere de filmat. M-am grăbit să mă „strecor” şi eu printre jurnalişti, cu gândul la prima „zărire” live a preşedintelui ţării.
Un grup de tineri vine după mine. M-am gândit că vor şi ei să facă precum am făcut eu, dar ceea ce a urmat mi-a provocat mirarea. Cuminţi, au venit în faţa preşedenţiei, s-au aşezat în câte un gard improvizat din hârtie şi au stat într-un picior. Cuvintele „Ţin în mână semnul întrebării. Raportat” mi-au îndreptat privirea spre poliţiştii din faţa preşedenţiei. „Sânt undeva 30. Raportat”. „Matincă-s a lui Filat. Raportat”.
Nici nu am reuşit să mă învârt că acţiunea s-a şi terminat. Tinerii s-au împrăştiat în direcţii diferite, jurnaliştii abia reuşind să „prindă” pe cineva pentru răspunsuri la întrebări.
Vorbeau de Convenţia privind micul trafic la frontieră. Şi eu care-mi imaginam că gardul e pentru a împiedica pe cineva să iasă din blocul cu sticlă fumurie, că dacă iese oricum în Croaţia sau la Mileştii Mici se duce...